Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.
Intre timp restul oamenilor lui Kotsuke no Suke se trezisera, si batalia se desfasura peste tot; Kuranosuke, stand pe un taburet, dadea ordine si organiza roninii. Curand, locuitorii casei au inteles ca nu pot face fata dusmanului, asa ca au incercat sa trimita pe cineva catre Uyesugi Sama, socrul lordului lor, implorandu-l sa vina sa ii salveze cu toate fortele armate de care dispune. Dar mesagerii au fost omorati de arcasii pe care Kuranosuke ii pusese pe acoperis. Si astfel, neavand ajutor, au continuat sa lupte cu disperare. Apoi Kuranosuke a strigat: “Kotsuke no Suke este dusmanul nostru; sa se duca cineva inauntru si sa il aduca in fata mea, mort sau viu!”.
Acum, in fata camerelor private alui lui Kpotsuke no Suke stateau trei slujitori curajosi, cu sabiile scoase. Primul era Kobayashi Hehachi, al doilea era Waku Handaiyu, iar al treilea era Shimidzu Ikkaku; toti erau oameni buni si loiali, dar si luptatori desavarsiti. Pentru un timp au tinut toti roninii departe, si la un moment dat chiar i-au fortat sa se retraga putin. Cand Oishi Kuranosuke a vazut aceasta, a strans din dinti furios si a strigat oamenilor sai: “Ce? Nu ati jurat toti sa va sacrificati viata pentru a va razbuna lordul? Acum sunteti alungati de trei oameni? Lasilor, nici nu meritati sa va vorbesc! Sa mori luptand pentru a apara onoarea stapanului tau este cea mai nobila ambitie a unui slujitor!”. Apoi intorcandu-se catre fiul sau Chikara a spus: “Hai baiete! Provoaca acei oameni si, daca sunt prea puternici pentru tine, atunci mori!”.
Ambitionat de aceste cuvinte, Chikara a inhatat o lance si a inceput lupta cu Waku Handaiyu, dar nu a putut sa isi mentina pozitia, si, retragandu-se treptat, a fost scos in gradina, si alunecand, a cazut in lac. Dar in timp ce Handaiyu sa pregatea sa il omoare, Chikara i-a taiat piciorul si apoi a iesit din apa, omorandu-si dusmanul. Intre timp Kobayashi Hehachi si Shimidzu Ikkaku au fost omorati de alti ronini, precum si toti slujitorii lui Kotsuke no Suke . Chikara, vazand aceasta, s-a dus cu sabia insangerata in ultima camera sa il caute pe Kotsuke no Suke, dar l-a gasit doar pe fiul acestuia, un lord tanar pe nume Kira Sahioye, care l-a atacat, dar a fost repede ranit, retragandu-se. Pentru ca toti oamenii lui Kotsuke no Suke fusesera omorati, lupta s-a sfarsit; dar inca nu il gasisera pe Kotsuke no Suke.
Apoi Kuranosuke si-a impartit oamenii in mai multe grupuri si au cautat toata casa, dar in zadar; erau doar femei si copii plangand impreuna. Cei 47 de oameni au inceput sa regrete faptele savarsite, si ca dupa atat chin au permis dusmanului sa le scape. A fost un moment in care, in disperarea lor, s-au pus de acord sa se sinucida impreuna pe loc, dar nu inainte de a mai face un efort. Si astfel Kuranosuke s-a dus in dormitorul lui Kotsuke no Suke, si atingand asternuturile cu mainile, a exclamat: “Tocmai am pipait asternuturile, si sunt calde, inseamna ca dusmanul nostru nu este prea departe. Sigur este ascuns undeva in casa.” Foarte incantati de acestea, roninii si-au reinceput cautarea. In partea ridicata a acestei camere, langa “locul de onoare”, era atarnat un tablou. Au dat jos acest tablou si au vazut ca era o mare gaura in perete. Astfel, unul dntre ronini, numit Yazama Jiutaro, a intrat in gaura si a descoperit ca la capatul ei era o curte mica, in care era un mic depozit de carbune si lemn de foc. Uitandu-se la dpeozit, a observat ceva alb, si impungand acel ceva cu sulita, doi oameni au sarit pe el incercand sa il omoare, dar el a reusit sa ii respiinga pana cand un camarad a venit si l-a ajutat. Jiutaro a intrat in depozit si a intepat peste tot cu sulita sa. Din nou vazand ceva alb, a impuns cu sulita, si un strigat de durere i-a dezvaluit ca impunsese un barbat; Jiutaro l-a insfacat de guler si l-a tarat afara din depozit. Apoi ceilalti ronini au venit si au examinat prizonierul, si au observat ca este un nobil, ca are cam 60 de ani, ca era imbracat intr-o camasa de dormit alba de satin, care era patata de sange. Cei doi oameni erau convinsi ca acesta era Kotsuke no Suke si l-au intrebat care e numele sau, dar el nu a raspuns; ei au fluierat insa sfarsitul luptei, si toti roninii au venit. Oishi Kuranosuke a adus o lanterna si a examinat trasaturile batranului, concluzionand ca este Kotsuke no Suke; daca se doreau si alte dovezi, se putea vedea o cicatrice pe frunte de la rana stapanului lor, Asano Takumi no Kami. Oishi Kuranosuke s-a adresat deci batranului foarte respectuos:
“Lordul meu, noi suntem slujitorii lui Asano Takumi no Kami. Anul trecut dumneavoastra si stapanul nostru v-ati certat in palat, iar stapanul nostru a fost condamnat la hara-kiri, iar familia sa ruinata. Am venit in aceasta noapte ca sa il razbunam, pentru ca este datoria unor oameni loiali. Va rog sa luati in seama dreptatea scopului nostru. Si acum, lordul meu, va rog sa va faceti hara-kiri. Eu voi avea onorea sa va fiu secund, si cand, cu toata umilinta, voi fi primit capul dumneavoastra, este intentia mea sa il ofer mormantului lui Asano Takumi no Kami.”
Va urma
