Democratia este un regim politic caracterizat prin aceea ca reprezinta vointa poporului – demos (popor) si kratos (conducere). Inteleg, deci, ca poporul este cel care conduce. Oare asa este?

Hai sa mergem la origini. Se spune ca democratia s-a nascut in Atena. Toti cetatenii atenieni puteau vorbi si vota in adunarea populara, care emitea legile cetatii, dar femeile, sclavii si locuitorii straini nu aveau nici drepturi politice, nici cetatenie. Din cei 250.000 de locuitori, doar vreo 30.000 erau cetateni. Din cei 30.000, cam 5.000 au participat la una sau mai multe adunari populare. Asadar, in democratia originala, un singur cetatean lua decizii pentru mai bine de 50 de alti oameni.

Apoi democratia a evoluat: Republica Romana. Desi romanii aveau alegeri pentru a-si alege reprezentantii, femeile, sclavii si strainii nu puteau vota. De asemenea, voturile celor bogati aveau o mai mare pondere si aproape toti oficialii de  rang inalt (cum ar fi membrii Senatului) veneau din cateva familii nobile si bogate.

In zilele noastre lucrurile se petrec putin altfel. Cum? Cativa politicieni cer poporului sa fie alesi, promitandu-le ca vor face anumite lucruri pentru cetateni. Dupa ce sunt alesi, ce fac? Se asigura ca banii dati pentru a fi alesi sunt recuperati. Altfel ar insemna ca au dat niste bani ca sa poata sluji poporul, oamenii simpli; cine s-ar mandri ca a cheltuit bani ca sa ajute niste tarani? Da, ar fi de rasul prietenilor si al colegilor de breasla. Dupa ce si-au recuperat banii, ce mai fac alesii? Pai se asigura ca vor fi alesi si data viitoare, ca sa continue sa faca bani, nu? Ca o activitate, odata inceputa, trebuie sa aduca profit; altminteri nu merita a fi inceputa. Iar dupa ce s-a obisnuit cu un anumit nivel de viata si privilegiile pozitiei de “ales”, cine s-ar mai intoarce la meseria pe care o avea inainte?

Cu ce se ocupa alesii in perioada cat sunt in functia de “alesi”? Sa luam exemplu o lege oarecare. Un coleg “ales” vine cu o lege noua. Legea N (N de la “noua”, ca in nou-nouta) spune se va schimba ceva in felul cum se desfasoara o activitate in tara. Ceilalti “alesi” intorc legea pe toate fetele si cantaresc urmatoarele criterii: Cum afecteaza legea N partidul din care fac parte? Cum afecteaza legea N colegii de partid (adica afacerile lor personale)? Cum afecteaza legea N firmele Alfa, Beta, Gamma etc (care au contribuit serios la campania mea si m-au ajutat sa fiu ales)? Cum afecteaza legea N pe cetatenii care m-au ales?

Pai daca imi fericesc colegii de partid si firmele care imi dau bani sunt multumite, pot sa angajez o firma de PR care sa vrajeasca alegatorii si o sa fiu ales iar. Daca sunt alegatorii fericiti, iar colegii de partid si firmele lor nu sunt, acestia din urma vor angaja cateva companii de PR care sa arate poporului ca exista un alt candidat mai merituos si mai cinstit decat mine. Deci?

Iar in cazul in care se gaseste vreun “ales” kamikaze, caruia sa nu ii pese de realegere, democratia functioneaza si reuseste sa apere “valorile democratice”. Cum? Pai ceilalti “alesi” vor incepe sa dezbata legea, sa conteste fiecare articol, fiecare propozitie, pana cand toata lumea isi pierde interesul si legea este ori abandonata, ori votata intr-o forma atat de modificata incat nu mai are nici un efect.

In cazul celei mai mari democratii din lume, care se transmite ca un virus ajutata de armata pe care o finanteaza, treaba este mai simpla si mai eleganta. A fost instituita institutia de “lobby”. Ce face aceasta institutie? Pai membrii acesteia (tineri politicieni sau cu studii in drept sau economie si cu prieteni influenti) se duc la capitala si discuta cu “alesii”. Ce discuta? Pai lobby-istii incearca (cu banii primiti de la clientii lor) sa ii convinga pe “alesi” sa scoata legi favorabile clientilor. Adica, daca ai destui bani, nu mai e nevoie sa intri in politica, sa fii ales de popor, sa propui o lege si sa obtii voturi pentru ea. NU! Platesti unul sau mai multi lobby-isti, iar acestia vor convinge cativa senatori sa dea o lege pe care o doresti tu. Nu-i asta adevarata democratie? Ai bani, ai legi. Ce conteaza restul de 300 de milioane de cetateni?

Prin insasi natura ei, democratia este vulnerabila in fata unor oameni inteligenti si cu foarte multi bani. Acestia au posibilitatea sa manipuleze alegatorii si sa influenteze factorii de decizie. Concluzia? “Noi vrem egalitate, dar nu pentru catei.”