Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici. Acesta este ultimul articol in care discut despre Noh si Kyogen. Urmeaza o pauza, in care va prezint alta poveste din folclorul japonez, apoi urmeaza ultimul capitol din teatrul japonez, si anume teatrul bunraku. Sper ca nu v-am plictisit prea tare.

Kyogen religios

din aceasta categorie fac parte: O umbrela in loc de evantai, Zeul fericirii, Ebisu si Bishamon, Rasete dupa taxe, O palarie pentru doi, Cratite si tobe, Trei nepoti numiti Zaiho etc.

Continutul pieselor Kyogen religioase este in general unul de celebrare, corespunzand Nohului religios. Caracteristica lor speciala este natura ritualica.

Kyogen despre daimyo

din aceasta categorie fac parte: Un barbat se preface ca este sabie, Luptand cu un tantar, Sageata din piele de maimuta, Lacrimi negre de crocodil, Daimyo-ul si trifoiul inflorit de tufis, Doi daimyo, Salvat de o asemanare, Buaku fantoma vie etc.

Aceste piese au ca personaj principal un daimyo, reprezentativ pentru Kyogen fiind Taro Kaja. Desi este numit daimyo, nu este din rangul inalt al societatii. Pentru ca este inocent si prostut, el cauzeaza multe probleme si agitatie.

In Daimyo-ul si trifoiul inflorit de tufis, un daimyo din mediul rural se duce sa vada tufele de trifoi inflorit dintr-o gradina cu Taro Kaja si acolo i se cere sa recite un poem waka, ceea ce face, dar cu multe greseli. Dupa o deghizare de prostie, piesa portretizeaza foarte vivid buna dispozitie a daimyo-ului.

Kyogen despre Taro Kaja

din aceasta categorie fac parte: Prajind ghinde, Calul Shidohogaku, Sunetul clopotelor, Sase incarcaturi de lemn, Cadoul pierdut, Cantat orizontal, Indoirea franghiei, Otrava delicioasa etc.

Cunoscut si ca Kyogen cu servitori, aceste piese au ca personaj principal un servitor pe nume Taro Kaja. El adora sa bea vin, isi neglijeaza datoriile, este un om cinstit, foarte istet, las si foarte lenes -- un set complex de contradictii care il alcatuiesc pe Taro Kaja, cel mai reprezentativ si fascinant personaj din genul de comedie Kyogen.

In Calul Shidohogaku, conform ordinelor stapanului sau, Taro Kaja imprumuta niste ceai, o sabie si un cal de la unchiul stapanului, care ii spune ca de fiecare data cand isi va drege vocea, calul se va salta pe picioarele din spate; dupa ce a fost aruncat din sa, stapanul il alearga pe Taro Kaja pana in afara scenei, amenintandu-l cu diferite pedepse.

Kyogen despre gineri / Kyogen feminin

din aceasta categorie fac parte: Hakama doi intr-unul, Ginerele in barca, Carligul de peste magic, Ginerele care arunca apa, Fermierul Oko si fermierul Sako, Sinucidere cu o coasa, Vinul matusii tepoase, Prajiturile de orez ale lui Narihira, etc.

Aceste piese au ca personaje principale gineri care isi viziteaza socrii si care cauzeaza tot felul de probleme, sotii care isi depasesc in abilitati sotii, sau soti pe care sotiile nu se pot baza -- zugravesc drama din situatii obisnuite.

Kyogen demonic/cu un preot rezboinic

din aceasta categorie fac parte: Razboinicul Asahina, Un demon indragostit, Tunet, Crabul, Hotul Persimmon, Melcul, Barba fortificata, Tsuen preotul cu ceai, Caracatita, etc.

Acest grup de piese contine caricaturizari, personificarea unui demon, un preot razboinic care nu isi poate folosi in mod corect puterile supranaturale -- piese care fac haz de ceea ce nu este atat de bun precum pare.

In Barba fortificata, un barbat cu o barba lunga si deasa de care este foarte mandru este ales sa joace un rol important in festivalul ce va veni, dar atunci cand sotia sa nu face nimic din ce ii cere, o trimite departe. Insa ea se intoarce cu toate femeile din cartier inarmate cu arme ciudata pentru a ii taia barba. Desi o fortificase, ea ii distruge fortificatiile si ii smulge barba din radacina. Desi este scrisa si jucata in stil Noh, absurditatea barbatului care isi construieste o fortificatie in jurul barbii este legendara.

Kyogen cu preot/om orb

din aceasta categorie fac parte: O disputa religioasa, Ceremonie cu donatie, Calugarita care plange, Acolitul confuz, Apa care deseneaza, Sculptorul fals, Cele sase statui, Orbul care vede luna, etc.

Ignoranta si avaritia calugarilor si, in principal, superficialitatea de a nu ne cunoaste eul sunt zugravite in aceste piese. Unele dintre personajele tipice ale acestor piese includ calugari si chiar acoliti, talhari care pretind ca ar fi sculptori budisti si orbi.

Kyogen deosebit

din aceasta categorie fac parte: Hotul de pepeni, Cutia de ceai, Falsul rege al ingerilor, Disputa ghipsului, Banditii lasi, O datorie platita cu o poezie, O vaca numita Sideseat etc.

Aceasta categorie contine toate piesele Kyogen care nu pot fi incadrate in celelalte categorii. Sunt tipuri variate si unele au personaje interesante cum ar fi hoti lenesi sau talhari prosti.

Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici. Astazi com continua sa discutam despre categoriile de piese Noh, povestind pe scurt piesa reprezentativa a fiecarei categoriii.

Okina

Diferita de Noh si Kyogen, Okina este o arta actoriceasca construita pe baza unui ceremonial ritual antic. Este de obicei jucata ca parte a unui program Noh in timpul Anului Nou, de sarbatori si cu alte ocazii speciale, cand este prima din program. Numele sau alternativ este Shiki Sanban -- Cele trei ritualuri -, ceea ce se refera la cele trei elemente cunoscute ca Chichi-no-jo, Okina si Kyogen Sanba-Sarugaku -- Sambaso -. Mastile din Okina sunt un obiect al venerarii si actorii pot purta o masca Chichi-no-jo, Hakushiki-jo, Kokushiki-jo sau Nikushiki-jo. Okina este legata de un ritual popular in care un zeu vechi binecuvanta oamenii si era de fapt o rugaciune care implora pentru multi descendenti, pace si armonie in tara, precum si pentru recolte bogate. In piesele Okina astazi, partea Chichi-no-jo este omisa; rolul Okina este jucat de un actor Noh, iar cel al Sanbaso de un actor Kyogen.

Okina mai neconventionala:

Prima categorie

fac parte: Vechiul pin, Po chu-i, Pinii gemeni, Arcul altarului Hachiman, Ingrijirea batranilor, Zeita florilor de cires, Regina mama a Vestului, Kamo, Zeul altarului Shirahige, Insula de bambus a zeitei Benten, etc.

Primul grup de piese Noh sunt denumite Waki Noh sau Noh religios si sunt piese ale caror personaje principale sunt in principal zeitati care binucuvanteaza pamantul cu pace si recolte bogate, sau sunt pline de cuvinte respectuoase care relateaza povestea unui altar sau a unui templu. Majoritatea sunt Noh fantastic.

Pinii gemeni -- Takasago -- a fost scrisa de Zeami. In primul act un preot shinto -- waki -- care calatoreste catre Kyoto de la altarul Aso din Kyushu intalneste un cuplu batran -- mae-shite; tsure -- care ingrijesc faimosul pin din Golful Takasago din provincia Harima. Cuplul explica totul despre pinii gemeni ai Takasago si Sumiyoshi, se arata incantati de dezvoltarea Caii Poetice si apoi dispar, dupa ce dezvaluie faptul ca sunt de fapt spiritele celor doi copaci. Actul doi: cand preotul ajunge mai tarziu la Sumiyoshi in privincia Settsu, zeul Sumiyoshi -- nochi-shite -- apare, danseaza si apoi binecuvanteaza pamantul. Aceasta structura este specifica unei piese Noh.

A doua categorie

fac parte: Generalul Tamura-maru, Yoshitsune la Yashima, Sageata lui Kagesue, Razboinicul Michimori, Inecarea lui Kiyotsune, Batranul Sanemori, Minamoto no Yorimasa, Doamna Tomoe, etc.

Al doilea grup este numit si Noh razboinic -- shura-no -, iar eroii din piese sunt de obicei spirite ale razboinicilor care au cazut in taramul regretului dupa moarte. Majoritatea sunt Noh fantastic.

Yoshitsune la Yashima (Yashima) se crede ca a fost scrisa de Zeami. In actul unu un batran pescar -- mae-shite -- din Yashima, in provincia Sanuki, povesteste unui preot calator -- waki -- povestea lui Yoshitsune la batalia dintre clanele Taira si Minamoto, apoi dispare. In actul doi in visul preotului fantoma lui Minamoto no Yoshitsune -- nochi-shite -- apare si descrie bataliile din taramul ashura, apoi dispare o data cu zorile.

Yashima aici.

A treia categorie

fac parte: Fantana curba, Altarul din camp, Vantul dintre pini -- Matsukaze -, Curtezana din Eguchi, Patlagina, Roba de fulgi, Curtezana Yuya, Batrana femeie abandonata in dealuri, Manastirea Urin, Florile de cires si preotul Saigyo, etc.

Al treilea grup Noh mai este numit si Noh feminin - kazura-mono -- si personajele principale sunt spirite de femei frumoase sau de nobili tineri, spiritele plantelor sau femei celeste; aproape fiecare piesa din aceasta categorie are un dans elegant si gratios. Majoritatea pieselor din acest grup sunt Noh fantastic.

Batrana femeie abandonata in dealuri -- Obasute - a fost scrisa de Zeami. In actul intai, in noaptea recoltarii cu luna plina, un preot care calatorea s-a oprit la muntele Obasute si a intalnit o femeie acolo -- mae-shite- care i-a spus o legenda conform careia femei batrane erau abandonate pe acel munte, recita poezia legata de legenda si apoi dispare. Actul doi: dupa un timp, o femeie batrana -- nochi-shite -- apare. In lumina lunii destul de puternica, femeia isi aminteste de vremuri trecute si danseaza incet, disparand in zori. Aceasta piesa si doua altele, Gardul de chiparos si Komachi la Sekidera sunt de obicei grupate si numite Cele trei femei in varsta.

Va urma pe acelasi subiect.

Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.

Costumele Noh

In lumea Noh costumele – isho – sunt cunoscute ca shozoku. Costumele din Noh exprima intr-un mod vizual spiritul si substanta piesei Noh. Stilizate dupa robele somptuoase date actorilor de nobili si samurai in perioada Muromachi, ele au devenit costume pentru piese in perioada Edo – Tokugawa -, dupa ce Noh a devenit o forma de divertisment oficiala. Tesute mai ales din matase, multe costume sunt foarte groase si vin in multe culori si modele, toate combinandu-se pentru a crea o frumusete eleganta si luxoasa. Costumele sunt deci foarte legate de interpretarea si producerea unui rol. Astfel, costumele sunt al doilea element important al Noh, dupa masti.

Robe exterioare:

• Cu maneca larga: noshi, kariginu, happi, sobatsugi, choken, mai-ginu, mizu-goromo, hitatare, suo, etc.

• Cu maneca scurta: karaori, atsuita, etc. (Acestea sunt folosite si ca robe interioare.)

Robe principale (robe interioare): nuihaku, surihaku, noshime, shironeri, shiroaya, etc.

Pantaloni (hakama): okuchi, hangire, sashi-nuki, naga-bakama, etc.

Peruci: katsura, jo-gami, kuro-gashira, aka-gashira, shiro-gashira, kuro-tare, shiro-tare, etc.

Altele: eri (colierul); kazura obi; koshi obi; shiro-tabi (sosete albe).

-> Robe exterioare (karaori)

Robele karaori cu maneca mica sunt in general folosite ca robe purtate pe dedesubt de personaje feminine. Ele sunt robe care au broderie in multe culori, incluzand auriu si argintiu, peste designul tesut, asa ca o caracteristica a acestei robe este faptul ca desenele sunt reliefate.

In general, costumele feminine sunt impartite in doua categorii: acelea care au si culoarea rosie – iro-iri, “cu rosu” – si acelea care nu au deloc rosu – iro-nashi, “fara rosu” -; acest concept este extins la toate aspectele costumului – chiar si pana la culoarea perucilor, evantaielor si captuseala robelor. Rosul este in functie de rol astfel incat de obicei o femeie tanara purtand o masca Ko-omote sau Magojiro va fi imbracata intr-o roba cu mult rosu, iar o femeie de varsta medie purtand o masca Fukai sau Shakumi va fi imbracata cu o roba fara rosu.

(Image credit)

-> Robe exterioare (choken)/ Robe principale (atsuita)

Choken, care are maneca lunga, este purtata de mai mult de jumatate dintre rolurile care portretizeaza fiinte celeste si ingeri care fac un dans special. Costumul obisnuit pentru shite in a doua jumatate a “Leaganului Fantanii” este: masca Waka-onna, o roba de dedesubt cu aplicatii de frunze aurii – surihaku -, o roba brodata cu aur – nuihaku - (purtata in jurul taliei), o palarie speciala, si un choken ca roba exterioara; daca este posibil insa, se substituie o mai-ginu – roba de dans – lui choken.

Choken este de asemenea folosita pentru personaje masculine cum ar fi nobili, samurai de rang inalt sau spiritele luptatorilor eleganti si rafinati, dar in acest caz nu este purtata pur si simplu peste toate hainele, ci este fixata cu o curea de brocart.

Atsuita, care are maneca scurta, este de obicei folosita ca roba de dedesubt pentru costumele personajelor masculine, dar este de asemenea folosita si ca roba exterioara. Modelele sunt de obicei geometrice si o caracteristica este ca, spre deosebire de karaori, modelele nu sunt brodate.

(Image credit 1 & 2)

-> Robe principale (nuihaku/surihaku)

Nuihaku, care are maneca scurta, este de obicei folosita infasurata in jurul taliei unui personaj feminin de rang inferior, sau ca roba de dedesubt pentru un personaj masculin rafinat si elegant, Caracteristica sa speciala este ca numeroase modele sunt inconjurate cu fir de aur sau de argint si roba este brodata cu multe culori. Un nuihaku negru cu multe desene circulare este de obicei purtat de femei demonice, cum ar fi in piesele “Doamna Aoi” sau “Demonul din Dojoji”.

Robele surihaku sunt de obicei folosite ca robe de dedesubt pentru personaje feminine, cel mai comun tip fiind o roba alba cu un model cu auriu sau argintiu. De obicei are un model care seamana cu iarba in bataia vantului, dar cateodata este si sub forma de triunghiuri care sunt legate unul de altul, aducand aminte de solzi; acest tip de roba este folosita pentru femeile demon.

(Image credit 1 & 2)

-> Pantaloni (hakama)

Okuchi albi sunt de obicei folositi pentru rolurile personajelor masculine cum ar fi zei tineri sau nobili, in timp ce rolurile feminine care cer okuchi folosesc de obicei unii colorati, in special rosii.

Hangire sunt foarte similari cu okuchi in design, dar spre deosebire de okuchi care sunt facuti din material destul de dur, hangire au brocart pe fata si spate cu modele complicate si sunt folositi in general pentru roluri masculine cum ar fi zeitati, demoni, goblini si fantomele razboinicilor.

(Image credit 1 & 2)

Va urma: Maine vom discuta despre costumele din Kyogen si despre alte articole folosite in costumatia Noh – cum ar fi evantaiele.