Tag Archive for 'necronomicon'



25
Jun

Necronomicon Part 2

No Gravatar

Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.

Despre ce este vorba in Necronomicon?

Cartea este cel mai bine cunoscuta pentru speculatiile sale. Alhazred pare sa fi avut acces la multe resurse acum pierdute, iar evenimente care sunt doar sugerate in Geneza sau in Cartea lui Enoch, sau sunt deghizate ca mitologie in alte surse, sunt explorate in mare detaliu. Alhazred se poate sa fi folosit tehnici magice dubioase pentru a revedea trecutul, dar a si impartit cu scriitorii greci ai secolului 5 d.Hr. cum ar fi Thucydides o minte critica si vointa de a explora semnificatiile povestilor mitologice sau sacre. Speculatiile sale sunt remarcabil de moderne, iar aceasta poate sa fie cauza popularitatii sale actuale creascande. El credea ca multe specii in afara de oameni au trait pe Pamant si ca multe cunostinte au fost transmise umanitatii in intalniri cu fiinte de “dincolo de sfere” sau “de pe alte sfere”. El avea aceeasi credinta ca si neoplatonistii, si anume aceea ca stelele sunt similare soarelui nostru si ca au fiecare planetele lor nevazute cu forme specifice de viata, dar a dezvoltat aceasta credinta folosind speculatii metafizice in care presupune ca aceste fiinte faceau parte dintr-o ierarhie cosmica de evolutie spirituala. Era de asemenea convins ca a contactat fiintele numite “Cei Vechi” folosind invocatii magice si a avertizat despre puteri teribile care vor sa recucereasca Terra. El a interpretat aceasta idee – surprinzator – sub indrumarea “Apocalipsei Sfantului Ioan”, dar a inversat sfarsitul astfel incat Fiara triumfa dupa un mare razboi in care pamantul este distrus.

Ce sunt “Cei vechi” ?

Este foarte clar ca Alhazred a elaborat pornind de la traditii existente in ceea ce ii priveste pe “Cei vechi”, dar nu a inventat aceste trraditi. Conform lui Alhazred, “Cei vechi” erau fiinte de “dincolo de sfere”, probabil sferele planetelor; in cosmografia acelei perioade aceasta insemna pur si simplu regiunea de dincolo de stelele fixe. Ei erau extra-umani si supra-umani. Se inmulteau cu oameni si faceau copii monstruosi. Dadeau omenirii cunostinte interzise. Cautau incontinuu un canal care sa le permita intrarea in planul existentei noastre.

Aceasta idee este practic identica traditiei evreiesti a existentei Nephilim (gigantii Genezei). Cuvantul inseamna literal “Cei Cazuti” si este derivat din radacina verbala evreiasca naphal, “a cadea”. Povestea din Geneza este doar un fragment dintr-o traditie mai bogata, un alt fragment putand fi gasit in apocrifa “Cartea lui Enoch”. Potrivit acestei surse, un grup de ingeri trimisi sa pazeasca pamantul au vazut fiicele oamenilor si le-au dorit. Nedorind sa actioneze individual, ei au facut un juramant si s-au legat prin mijloace magice impreuna, si 200 dintre acesti “Pazitori” au coborat pe pamant si si-au luat sotii. Sotiile lor au avut copii giganti. Acesti uriasi s-au intors impotriva naturii si au inceput sa “pacatuiasca impotriva pasarilor si fiarelor si reptilelor si pestilor, si sa isi devoreze carnea unul altuia, band sangele”. Ingerii cazuti au invatat oamenii cum sa faca arme, si bijuterii, si cosmetice, si farmece, si astrologia, si multe alte secrete.

Aceste legende separate sunt descrise si in surse evreiesti tarzii, cum ar fi Talmud, care scot in evidenta faptul ca Enoch si Geneza se refera la aceeasi traditie. Marele potop al Genezei a fost un raspuns direct raului cauzat de comertul omenirii cu ingerii cazuti. Ingerii cazuti au fost alungati si intemnitati.

Traditia araba spune ca Jinn sau Djinn erau o rasa de fiinte supraumane care au existat inainte de crearea omenirii. Djinn au fost creati din foc. Unele traditii ii considera o rasa inferioara celei umane, dar povestile traditionale le atribuie invariabil puteri magice nelimitate. Djinn supravietuiesc pana in zilele noastre ca duhurile celor “1001 de nopti” sau ale lui Aladdin. Islamul a subordonat Djinnii Coranului, si ca si elfii si zanele si-au pierdut trasaturile intunecate si extrem de sinistre o data cu trecerea timpului. In timpul lui Alhazred traditiile vechi si intunecate ale Djinnilor erau inca in circulatie si magicienii arabi – muqarribun – incercau sa castige cunostinte interzise si putere prin comertul cu Djinn.

Parerea lui Neil Gaiman – un autor foarte cunoscut de science fiction si fantasy – vis-a-vis de Necronomicon:

httpv://www.youtube.com/watch?v=P1BFi6WAdQ4

Va urma pe acelasi subiect.

21
Jun

Necronomicon Part 1

No Gravatar

O sa incepem sa vorbim despre ceva foarte controversat. Intai m-am gandit sa va vorbesc despre Prioria de Sion – Codul lui DaVinci sigur va spune ceva despre acest nume -, dar apoi m-am gandit ca deja multa lume stie despre acest subiect, ca nu ma voi abtine sa nu fac 15 articole despre Priorie…asa ca m-am orientat spre alt subiect, la fel de controversat in unele cercuri. Este vorba despre Necronomicon, o carte la care face referire autorul de horror gotic H.P.Lovecraft – si care intamplator este unul dintre autorii mei preferati :) – de foarte multe ori in povestile sale. Nu se stie exact cum sta treaba cu existenta acestei carti, am citit diverse variante ale sale, unele despre care stiam ca sunt inventii, altele despre care nu stiam nimic exact…In fine, eu va prezint datele, voi trageti concluzia…Si, daca va intereseaza si o gasiti, puteti chiar citi o varianta a acestei carti. Este foarte interesanta, chiar daca o veti vedea ca pe pura fictiune.

Gata vorbaria, incepem discursul:

Ce este Necronomicon?

Necronomicon al lui Alhazred (titlul este tradus literal ca si “Cartea numelor moarte”) nu este, asa cum se crede, un manual sau o colectie de vraji. Este conceput ca o relatare a unor fapte istorice, deci este o carte “a lucrurilor moarte si disparute”. Necronomicon mai poate insemna si “cartea obiceiurilor mortilor”, dar chiar si aceasta explicatie corespunde continutului cartii ca relatare istorica, nu ca opera necromanta.

Autorul acestei carti a impartit cu doamna Blavatsky o tendinta obsesiva de a pune laolalta fapte, zvonuri, speculatii si aberatii, rezultand intr-un compendiu vast, aproape de necitit care seamana foarte mult cu “Doctrina secreta” a lui Blavatsky.

In trecut, aceasta carte a fost numita “Al Azif”, dar si “Cartea arabului”. “Azif” este un cuvant pe care arabii il folosesc ca sa se refere la insecte nocturne, dar este de asemnea o referire la urletul demonilor (Djini). Necronomicon are sapte volume si are peste 900 de pagini in editia latina.

Unde si cand se spune ca a fost scrisa Necronomicon?

Se spune ca Necromicon a fost scria in Damasc in 730 d.Hr. de Abdul Alhazred.

Cine era Abdul Alhazred?

Nu se stiu prea multe despre el, iar majoritatea informatiilor sunt obtinute din insasi Necromicon. A fost nascut in Sanaa in Yemen. Stim ca a calatorit foarte mult, de la Alexandria pana la Punjab, si ca era foarte educat. A petrecut multi ani singur in salbaticia nelocuita din sudul Arabiei. Avea un dar pentru limbi si se lauda de multe ori cu abilitatea sa de a citi si traduce manuscrise care rezistau traducerii in fata carturarilor mai simpli. Metodele sale de cercetare insa semanau mai mult cu cele ale lui Nostradamus decat cu cele ale lui Herodot.

Asa cum Nostradamus folosea magie ceremoniala ca sa afle viitorul, Alhazred folosea tehnici asemanatoare (esenta compusa din olibanum, storax, dictamnus, opiu si hasis) pentru a vedea clar trecutul. Aceasta, combinata cu lipsa dovezilor clare din Necronomicon a facut ca istoricii sa conteste autenticitatea cartii.

Oamenii se refera de obicei la el folosind apelativele “arabul nebun” sau “poetul nebun”. Desi este clar ca era un excentric dupa standarde moderne, nu exista dovezi pentru a sustine ideea de nebunie (altele decat imposibilitatea lui cronica de a pastra un fir de gandire pentru mai mult de cateva paragrafe inainte sa sara la alta idee). Este interesant ca “majnun” – nebunie – are un inteles mai vechi de “posedat de djinn”. Semnificatia acestei observatii o vom discuta mai jos. Alhazred este comparat cu personaje ca filozoful neoplatonist grec Proclus (410-485 d.Hr.). Proclus se pricepea foarte bine la astronomie, matematica, filozofie si metafizica, dar era de asemenea destul de versat si in tehnici magice pentru a o invoca pe Hekate. Proclus era de asemenea initiat in religiile mistice egipteana si caldeeana. Nu este o coincidenta ca Alhazred cunostea foarte bine operele lui Proclus.

Istoria cartii

Manuscrisul original se crede ca nu mai exista. Autorul Idries Shah a initiat o cautare in librariile Deobund din India, Al-Azhar din Egipt si in libraria orasului sfant Mecca, fara succes. O traducere latina a fost facuta in 1487 – nu in secolul XVII, cum sugereaza Lovecraft – de un preot dominican, Olaus Wormius. Wormius, neamt la origine, era secretarul primului Mare Inchizitor al Inchizitiei Spaniole, Tomas de Torquemada si este foarte probabil ca manuscrisul original sa fi intrat in posesia lui in timpul persecutiei moriscos spanioli, care fusesera convertiti la catolicism sub amenintare si nu aratasera nivelul optim de entuziasm pentru doctrinele bisericii.

Era sinucidere curata ca Wormius sa traduca si sa publice Necronomicon in acele vremuri. Cartea probabil ca a exercitat o fascinatie obsesiva asupra omului, pentru ca in final a fost acuzat de erezie si a fost ars dupa ce a trimis o copie a cartii lui Johan Tritheim, abate de Spanheim – mai bine cunoscut ca Trithemius. Scrisoarea insotitoare continea o interpretare detaliata si blasfemiatoare a anumitor pasaje din Cartea Genezei. Toate copiile traducerii lui Wormius au fost confiscate si arse impreuna cu el, desi exista suspiciunea inevitabila ca macar o copie a reusit sa ramana in Libraria Vaticana.

Aproape 100 de ani mai tarziu, in 1586, o copie a traducerii in latina a lui Wormius a aparut in Praga. Doctorul John Dee, un faimos magician englez, si asistentul sau, Edward Kelly, erau la curtea imparatului Rudolf II pentru a discuta planuri ca sa obtina aurul alchimic si Kelly a adus o copie din asa-numitul “Rabin negru”, alchimistul cabalist Jacob Eliezer, care fugise in Praga din Italia dupa ce fusese acuzat de necromantie. La acel timp Praga devenise un magnet pentru magicieni, alchimisti si sarlatani de toate tipurile sub patronajul lui Rudolf si este greu de imaginat un loc mai potrivit in Europa in care sa fi aparut aceasta copie.

Necronomiconul se pare ca a avut o mare influenta asupra lui Kelly, pentru ca natura scrierilor sale s-a schimbat si a produs un discurs care a ingrozit casa lui Dee – adica parea posedat:) . Crowley a interpretat aceasta ca prima incercare a unei entitati non-umane sa comunice “Cartea legilor” telemica. Kelly l-a parasit pe Dee la putin timp dupa aceea. Dee a tradus Necronomicon in engleza, dar contrar spuselor lui Lovecraft, aceasta traducere nu a fost niciodata publicata – manuscrisul a intrat in colectia marelui Elias Ashmole, si apoi in colectia librariei Bodleian din Oxford.

Parti din Necronomicon au fost traduse in ebraica – probabil in 1664 – si au circulat sub forma de manuscris, insotite de un comentariu detaliat al lui Nathan Gaza, purtator de cuvant mistic al pseudo-mesiei Sabbatai Tzevi. Aceasta versiune se numea “Sepher ha-Sha’are-Daath” – Cartea portilor cunoasterii. Povestea care inconjoara aceasta versiune este atat de neobisnuita incat vom vorbi mai jos despre ea in detaliu.

Va urma pe acelasi subiect

Urmatoarele articole din aceasta serie le gasiti aici.














Noi vorbim despre











Add to Technorati Favorites