Tag Archive for 'mit'



04
Jun

Din mitologia asiatica Part 2

No Gravatar

Celelalte articole din serie le gasiti aici.

Astazi vom continua incursiunea in lumea supranaturala japoneza. :)

Un mic reminder despre sursa mea de inspiratie:

In anii 1780 carturarul si artistul Toriyama Sekien a inceput un studiu laborios privind fantomele si spectrii, in care a incercat sa ofere cititorului o lista completa a tuturor tipurilor cunoscute. Proiectul era destul de absurd, bineinteles, pentru ca fantomele nu prea pot fi numarate, iar prin insasi natura lor obake nu pot fi categorizati. Primul volum a aparut in 1781 sub denumirea de “Parada nocturna a celor 100 de demoni“. Toriyama a publicat un al doilea volum trei ani mai tarziu, “Geanta ilustrata a 100 de fantome arbitrare” (Gazu Hyakki Tsurezure-bukuro). Au urmat alte doua volume in urmatorii ani, in final alcatuind cea mai cuprinzatoare lista a diferitelor tipuri de fiinte spectrale. Fiecare volum este ilustrat cu desene monocrome, cate o pagina fiind dedicata pentru particularitatile si descrierea unui anumit tip de fiinta. Cartile lui Toriyama au fost extrem de populare la momentul publicarii si au primit numeroase critici. Cele mai multe colectii de carti japoneze rare au macar o copie dupa seria de volume a lui Toriyama.

Revenind la subiectul nostru:

Diferitii spectrii, fantome si monstrii pe care Toriyama si-a propus sa ii claseze poarta denumirea generica de yokai. Insa el a inclus si anumite creaturi care sunt de obicei considerate a trai in afara taramului yokai – de exemplu oni, demonul japonez, imblanit si avand coarne, si de obicei purtand dupa el o bata spiralata. Oni sunt in general agresivi fata de oameni; sunt creaturi de temut care pazesc portile iadului. In fiecare an in pe 3 februarie se desfasoara o “ceremonie de alungat oni“, unde boabe de fasole – simbolizand bogatia – sunt aruncate in fata usilor si prin casa in timp ce se recita “Oni afara, norocul inauntru!” (Oni wa soto, fuku wa uchi). Dar oni, ca si orice alte creaturi, sunt susceptibili de transformare; se spune chiar ca se pot transforma si in bine. Unul dintre ei, inclus si in cartile lui Toriyama, si-a permis sa devina cel care pazeste o lampa intr-un altar buddhist. Dar astfel de oni sunt demoni indiferent de transformarile pe care le sufera si de cele mai multe ori revin la vechea lor personalitate in momente prielnice, pentru ca nici personalitatea lor rea, dar nici cea buna nu sunt constante. Intr-o categorie distincta, separata de yokai, este un alt tip de fantoma japoneza, yureiintr-un articol viitor voi trata tema “Yurei in filmele contemporane”; “The Ring”, “The Grudge” sau “Shutter” toate au ca tema centrala un yurei. Daca yokai, desi foarte ciudati, au de cele mai multe ori un element care ii face dragalasi, yurei sunt de-a dreptul inspaimantatori. Ei sunt spiritele sufletelor mortilor, si, spre deosebire de yokai, au fost o data oameni normali.

Mai exact, yurei sunt fantomele celor care la momentul mortii nu au avut ocazia sa se impace cu ei insisi si cu soarta lor. Linistea este necesara pentru a dobandi calmul spiritual necesar pentru a atinge Lumea lui Buddha. Cea mai frecventa cauza care duce la aparitia unui yurei este moartea brusca, prin omorare, moarte pe campul de batalie sau sinucidere din nebunie. Sufletul persoanei japoneze desprins prea devreme de corp plange si duce o existenta neagra pana cand este in sfarsit linistit. Dar acest suflet nu va avea liniste pana cand scopul care l-a determinat sa ramana printre cei vii – de obicei razbunarea – nu este dus pana la capat. Cei mai multi yurei se razbuna in cele din urma si evolueaza, dar poate dura si secole – iar unii nu sunt niciodata impacati si alinati. se zvoneste ca Oiwa, cel mai faimos yurei al Japoniei si care a obtinut razbunarea pentru faptele crude ale sotului sau acum 300 de ani, inca mai bantuie regiunea de langa mormantul ei.

In general yurei nu bantuie peste tot, ci sunt gasiti in locatii familiare lor – cum ar fi locul in care au murit. Un japonez care se plimba noaptea (mai ales intre 2 AM si 3 AM cand yurei devin vizibili) si care fara sa isi dea seama trece printr-un loc in care cineva si-a purtat si-a pierdut viata sau care traverseaza un pod de deasupra unui rau in care s-a inecat cineva este foarte probabil sa intalneasca un yurei. Ridicandu-se din intuneric, yurei reinvie cu ajutorul pasiunii lor. Aceasta ii face partial umani din nou, pentru ca isi redobandesc mintea, formele corpului – inclusiv cicatricile si sangele. Dar, spre deosebire de o persoana in viata, yurei sunt concentrati pe un singur scop. Razbunarea sau redobandirea onoarei pierdute sunt emotiile care le umplu fiinta. Un yurei este un scop.

Va urma – Detalii despre yokai si yurei

03
Jun

Craniile de cristal – mit sau teoria conspiratiei? Part 1

No Gravatar

Unul dintre misterele arheologice cele mai fascinante este cel al celor 13 cranii de cristal. Craniile au fost unul dintre cele mai puternice obiecte simbolice din istorie, in toata lumea. Cateva cranii de cristal aparent perfecte au fost gasite in diferite regiuni ale Mexicului si ale Americii Centrale si de Sud. Impreuna, ele constituie un mister la fel de enigmatic ca si Liniile Nazca, Marile Piramide sau Stonehenge.

Aceste cranii se presupune ca au intre 5000 si 35000 de ani vechime. In timpul primelor expeditii, populatia locala le-a spus arheologilor ca aceste cranii poseda puteri magice si proprietati de vindecare. Insa oamenii nu stiau de unde au aparut aceste cranii sau care era motivul existentei lor. Unii sunt de parere ca sunt ramasitele civilizatiei disparute a Atlantisului. Altii cred ca sunt doar niste falsuri. Iar un alt grup, de mediumuri, sunt inclinati sa creada ca aceste cranii au capacitatea de a ne permite sa privim in trecut, prezent si viitor.

Istorici si antropologi au decis sa incerce sa afle mai multe despre aceste cranii ciudate. Foarte curand, au aflat despre o legenda indiana (amerindiana) care povesteste despre cele 13 cranii de cristal ale Zeitei Mortii si ar fi fost tinute departe unul de celelalalt sub supravegherea stricta a unor preoti pagani si a unor luptatori desemnati special.

Cautari pentru a gasi mai multe cranii au inceput; unele dintre ele au fost gasite in muzee si in colectii private nu numai in Statele Unite, ci si in Mexic, Brazilia, Franta, Mongolia si chiar Tibet. Au fost gasite mai mult de 13 cranii. Insa nu toate erau perfecte ca si craniul Mitchell-Hedges. Cel mai probabil, erau doar incercari de a crea ceva similar craniilor originale despre care se credea ca erau daruri ale zeilor pentru oameni. Insasi constructia si arta cu care au fost facute craniile depasesc logica normala.

Craniul Mitchell-Hedges

Povestea spune ca acest craniu a fost descoperit de o expeditie condusa de faimosul arheolog F. Albert Mitchell-Hedges in America Centrala in 1927. Inainte de aceasta, arhaelogul a hotarat sa dezgroape o asezare veche de origine Maya situata intr-o jungla tropicala excesiv de umeda in Yucatan in 1924. Au fost arse 33 de hectare de padure care acopereau vechile constructii pentru a usura munca arheologilor. Cand fumul s-a imprastiat, expeditia a vazut uimitoarele ruine ale unei piramide de piatra, zidurile orasului, si un amfiteatru imens. Aceasta asezare se numeste Lubantuun: Locul Pietrelor Cazatoare.

Dupa 3 ani, Mitchell-Hedges a organizat o alta expeditie, si a luat-o pe fiica sa Anna cu el. In ziua in care implinea 17 ani, in luna aprilie a anului 1927, Anna a descoperit un artefact ciudat sub ramasitele unui altar. Era un craniu uman in marime naturala confectionat din cristal si slefuit perfect. Mandibula craniului a fost gasita la cativa metri de locul unde fusese gasit craniul trei luni mai tarziu. Detaliile de cristal ale craniului puteau fi miscate ajutate de incheieturi fine, usor de miscat. Cei care au atins craniul au experimentat senzatii neobisnuite.

Se pare insa ca toata povestea descoperirii craniului este o minciuna. Se presupune ca Mitchell-Hedges a cumparat craniul de la o licitatie a casei Sothebys din Londra in 1943. Aceasta informatie a fost verificata cu documente aflate acum la Muzeul Britanic, care licitase impotriva lui Mitchell-Hedges pentru artefactul de cristal. Originea craniului este insa se pare in America Centrala. Craniul a ramas in posesia octogenarei Anna Mitchell-Hedges. Ea a locuit in Canada si a expus craniul privirilor curioase in numeroasele turnee in jurul lumii. Anna si-a pastrat in toti acesti ani povestea conform careia ea este cea care a descoperit craniul, desi exista dubii serioase privind faptul ca ea a fost macar prezenta in expeditia din Lubaatun. Acum craniul a ramas mostenire sotului sau.

Dupa descoperire, Anna a fost prima care a avut expriente ciudate. Fata a pus craniul langa patul ei inainte de culcare, apoi a povestit ca a visat despre viata amerindienilor care au trait cu mii de ani in urma. A dat detalii complete despre vis.

La inceput, Anna nu a atribuit visurile ciudate craniului de cristal. Insa ele o bantuiau de cate ori avea craniul langa pat. Noi visuri ofereau mai multe detalii despre viata amerindienilor, detalii necunoscute oamenilor de stiinta. Cand craniul era indepartat din dormitor, Anna nu avea vise ciudate. Dar reincepeau imediat ce craniul era reintrodus in camera. Fata auzea amerindienii vorbind, le observa viata de zi cu zi si lua parte la ritualuri de sacrificare.

Dupa moartea tatalui sau la inceputul anilor ’60, Anna a decis sa dea ciudatul craniu oamenilor de stiinta pentru a fi examinat. Ea era de parere ca era prea maiestrit executat ca sa fi fost facut de civilizatii amerindiene de dinaintea descoperirii Americii de catre Columb.

Va urma:

  • rezultatele examinarii craniului Mitchell-Hedges;
  • teorii privind craniile;
  • legenda celor 13 cranii de cristal si noul film din seria Indiana Jones.

Continuarea acestei serii o gasiti aici.














Noi vorbim despre











Add to Technorati Favorites