Am vazut, in filme si seriale de actiune (“CSI Miami” sau “NCIS”, “District 9″), cum guvernul (american sau nu) angaja firme private pentru a executa operatiuni militare ce se puteau duce la lupta armata si pierderi de vieti omenesti. Pe atunci mi-am spus ca e film si ca este imposibil ca un guvern sa dea dreptul unei firme particulare sa atace si sa ucida oameni. Pana la urma, uciderea oamenilor este un monopol al statului. De-aia exista politie si armata si sistemul corectional, nu?
Ei bine, CIA a angajat compania americana de securitate Blackwater (ce nume desprins din filme!) pentru a gasi si asasina lideri Al-Qaeda. Care e diferenta intre a asasina membri Al-Qaeda in Afganistan si a asasina membri Al-Qaeda in SUA? Dar care e diferenta intre a asasina membri Al-Qaeda in SUA si a asasina persoane incomode/periculoase in SUA?
Current Mood:
Alarmed & 
Sickly & 
Surprised
Legea Zero: Un angajat al guvernului nu trebuie sa atace guvernul sau, prin inactiune, sa permita atacuri la adresa guvernului.
Prima Lege: Un angajat al guvernului nu trebuie sa atace un politician sau, prin inactiune, sa permita atacuri la adresa unui politician, decat daca astfel ar incalca Legea Zero.
A Doua Lege: Un angajat al guvernului trebuie sa urmeze ordinele primite de la politicieni, in afara de cazurile in care aceste ordine ar contraveni Legilor Zero si Unu.
A Treia Lege: Un angajat al guvernului trebuie sa isi protejeze propria existenta atat timp cat existenta sa nu contravine Legilor Zero, Unu sau Doi.
(Sursa: Slashdot)
Current Mood:
Mischievous
Ce inseamna sa fii american? Inseamna ca trebuie sa platesti taxe cand esti in America. Si mai inseamna ca poti ignora total legile altor tari, ca si conventiile internationale. Doar esti american, nu?
Nu, nu este vorba despre armata americana, ci despre cativa “simpli” cetateni. Trei americani, care studiaza in Damasc (Siria), au trecut din Turcia in Irak si acolo au iesit la o drumetie. Absolut intamplator, plimbarea i-a purtat aproape de frontiera cu Iran. Mai mult, politistii irakieni le-au atras atentia ca e zona de frontiera si trebuie sa ramana in Irak. Si ce au facut americanii? Pai au ignorat cu nonsalanta frontiera, au ignorat conventiile internationale care reglementeaza trecerea frontierelor, au ignorat suveranitatea statului iranian si s-au plimbat. S-au plimbat prin Orientul Mijlociu ca pe maidanul din spatele casei. Si nici macar nu erau niste pusti inconstienti – varstele lor sunt intre 27 si 36 de ani. Iar acum, ca politia iraniana i-a arestat pentru trecerea ilegala a frontierei, opinia publica este ingrijoarata pentru soarta lor.
Tot anul acesta, doi reporteri americani au trecut ilegal frontiera in Coreea de Nord. Stiau ca guvernul acelui stat suveran nu le doreste si nici nu le permite prezenta. Stiau ca este ilegal sa intre in tara fara permisiune oficiala. Si ce daca stiau? Au intrat ilegal si apoi toata lumea a inceput sa le planga de mila cand au fost condamnate la doisprezece ani de munca silnica. E drept, doisprezece ani e prea mult pentru ce au facut, dar ar fi trebuit sa se astepte. Pana la urma, stiau in ce tara intra, nu?
Ma intreb, daca as merge eu intr-o drumetie prin Waterton Lakes National Park si, prin padurea seculara, ma ratacesc si ajung in Glacier National Park? Ma trezesc arestat, interogat de DHS (Department of Homeland Security) si, in lumina articolelor de pe blog, candidat pentru Gitmo? Cum sa nu, cat ai clipi din ochi!
Current Mood:
Angry & Sickly
Cand cumperi un lucru, normal ar fi ca acel lucru sa fie al tau. La fel de normal ar fi ca functionarea lui sa nu fie influentata de producator, nu? Adica masina pe care o cumperi ar trebui sa functioneze cat timp o intretii, nu pana cand fabricantul decide ca tu trebuie sa iti schimbi masina. La fel, o carte pe care o cumperi ramane in biblioteca ta pana te hotarasti sa o arunci. Daca vrei, o poti pastra cateva generatii, nu o arunci ca sa cumperi o editie mai noua la fiecare reeditare.
Asa, si?
Steven Metalitz, avocat al RIAA si MPAA, a venit cu o idee noua: “Respingem ideea ca proprietarii de copyright sunt obligati sa le ofere clientilor access la operele lor pentru o perioada nedeterminata.” Adica tu iti cumperi “Baltagul”, il tii in casa un timp, dupa care vine Sadoveanu si iti zice ca ori ii dai cartea inapoi, ori o mai platesti odata. Sau cumperi un tablou si, dupa trei luni, vine pictorul si iti cere sa alegi: banii sau tabloul.
Ideea e ridicola si, in conditii normale, m-ar face sa rad. Dar, daca ne gandim la toata nebunia legata de “proprietatea intelectuala” si la procesele aberante care se deruleaza in SUA, mi se pare ca aceasta afirmatie este alarmanta.
(Sursa: Ars Technica, via Slashdot)
Current Mood: Alarmed & Angry
Dupa cum probabil ca stiti, in SUA sistemul medical este in totalitate privat. Asta inseamna ca orice farmacie, orice spital, orice spital de urgenta, orice sanatoriu, orice clinica, totul este o companie privata. Si care este obiectivul oricarei companii? PROFITUL! Orice act medical, de la un simplu consult pana la o interventie chirurgicala, toul trebuie sa aduca profit.
Cum se realizeaza acest profit? Prin firmele de “asigurari de sanatate”. Cetateanul se inscrie la o firma de asigurari de sanatate; daca are noroc si nu sufera de nici o boala, este acceptat si incepe sa plateasca lunar o suma de bani. Ce primeste in schimb? In principiu, toate problemele sale de sanatate ar trebui sa nu il coste nimic, sa sa fie o suma neglijabila.
Citeste in continuare…
Current Mood: Angry & Sickly
