Pauza de Cafea Blog

Dupa 100 de ani de la lansare am vazut The Dark Knight in format IMAX. Nu stiti ce e IMAX? Mai pe scurt IMAX inseamna un ecran cat o cladire cu 6 etaje, 20 de difuzoare de ultima generatie, un bas atat de puternic incat simti tremurul masinilor/pustilor/bombelor sub scaunul tau, dar si caderea unui ac si o claritate superioara a imaginii. Mai multe daca vreti sa stiti intrebati-l pe ketherius.

Dupa parerea mea, actiunea ia un loc secundar in acest film, iar antitezele, dar si asemanarile paradoxale intre Joker si Batman devin motivul central al filmului. Desi am avut foarte multe dubii cu privire la acest film, mai ales din cauza hype-ului care s-a creat in jurul sau, am plecat de la cinematograf profund impresionata. Christian Bale (Batman) a facut o treaba bunicica in rolul magnatului liliac, dar Heath Ledger a fost… pur si simplu minunat. IMAX mi-a aratat tot ceea ce poate pe un ecran obisnuit nu vezi: fiecare clipire, fiecare gest, orice inflexiune a vocii Jokerului par sa fie naturale si construiesc un personaj atat de credibil in nebunia lui incat aproape ca scapi din vedere faptul ca este un produs artificial si ca suma trasaturilor sale sunt rezultatul muncii si talentului actorului care a fost insarcinat cu acest rol. Cand va uitati la film vreau sa va ganditi si sa constientizati de fiecare data cand il vedeti pe Joker efortul necesar pentru a il crea.

Daca Batman este fascinant in mod natural din cauza banilor, farmecului, femeilor moarte dupa el, costumului negru masculin si a vocii trecute prin sintetizator atunci cand este costumat, Jokerul poate deveni foarte usor doar un alt personaj negativ, fara pic de atitudine personala, raul absolut. Insa Ledger reuseste sa ii dea acestui personaj…viata. Pe mine m-a impresionat foarte mult si, desi nu aveam eu o parere stralucita despre Heath Ledger si eram de parere ca doar moartea lui si incasarile cauzate de acest eveniment (pentru ca evident ca oamenii au o curiozitate morbida cand vine vorba de vazut oameni care tocmai au murit pe ecran) au contribuit la aprecierile pozitive primite de catre actor, trebuie sa recunosc ca isi merita Oscarul postum. A fost o sclipire de geniu acest rol al sau.

Cand am ajuns acasa am inceput sa ma interesez un pic despre atitudinea sa fata de acest rol, m-am gandit ca poate Jokerul nu este nascut din talentul actorului, ci din cel al regizorului care poate l-a indrumat. Sau poate ca aveau oameni care se ocupau doar de alcatuirea unui personaj cu o psihologie complexa. Dar, spre surpriza mea, norisorul de speranta nu mi s-a spart si am aflat ca Heath Ledger s-a izolat timp de o luna intr-un apartament pentru a isi construi personajul si a intra in pielea lui. Am citit ca cel mai greu i-a fost sa gaseasca o voce lui Joker si ca, desi eu eram convinsa ca si vocea Jokerului era data de un sintetizator, vocea personajului este chiar vocea lui Ledger.

Despre lectiile, principiile si filozofia de viata ce se desprind din acest film nu are rost sa va povestesc, pentru ca fiecare intelege ce vrea si fiecare are neuronii lui ca sa gandeasca si sa analizeze, nu-i asa? Dar am sa va spun ca de data asta filmul poate fi vizionat si de cei care nu fac parte din marea masa de oameni care prefera doar bang-bang, bum-bum si eroul principal cu o pasiune ciudata pt tehnologie si lilieci castiga. Nu… e mai mult de atat. Trebuie doar sa observati un pic.

PS. Caut cu disperare posterul cu Jokerul pe care l-am pus mai sus si este sold out peste tot. Ultima speranta era Wal-Mart, dar si acolo au disparut. Insa au ramas cele cu Batman.

O comparatie intre Jokerul lui Jack Nicholson – sofisticat, cu umor negru, calculat – si cel al lui Heath Ledger – haotic, intunecat, dezumanizat:

httpv://www.youtube.com/watch?v=dqAvubu70Yc

Current Mood: Sad & Sad