Stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar iata-ma (cat de cat) inapoi! Sper sa pot relua in curand si seria de articole cu Piatra filozofala. Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.
Cand Printul a auzit cum a fost tratat mesagerul sau, a fost foarte indignat. Astfel si-a adunat consilierii si a hotarat, desi era bolnav, sa isi adune toti vasalii si sa il atace pe Abe Shirogoro; restul Daimyo importanti, auzind despre aceasta, au hotarat sa il sprijine pe Print pentru ca cei din clanul Hatamoto trebuiau pedepsiti aspru pentru insolenta lor. De partea cealalta, Hatamoto au depus eforturi uriase pentru a rezista in fata Daimyo. Orasul Yedo a devenit nelinistit, starea continua de cearta a creat mari neplaceri Guvernului, care si-a intrunit consiliul pentru a pune la cale impunerea pacii. Pentru ca cei din Hatamoto erau sub ordinele directe ale Shogunului, nu ar fi fost o treaba dificila pentru Guvern sa ii opreasca; cea mai grea problema era insa aceea de a ii stavili pe marii Daimyo. Dar unul dintre membrii clanului Gorojin, pe nume Matsuidara Idzu no Kami, un om extrem de inteligent, a venit cu un plan care parea sa fie viabil pentru a opri razboiul civil.
In timpul acestor intamplari in serviciul Shogunului era un medic pe nume Nakarai Tsusen, care avea obiceiul de a frecventa palatul Lordului Kunaishoyu si care, de un timp destul de indelungat, il trata pentru o boala. Idzu no Kami a trimis in secret dupa medicul sau si, chemandu-l in dormitorul sau personal, a inceput sa discute vrute si nevrute. Dar, coborandu-si vocea deodata, i-a spus soptind:
“Asculta, Tsusen. Ai primit multe favoruri din partea Shogunului. Guvernul este acum din pacate greu pus la incercare: esti dispus sa fii atat de loial incat sa iti pui viata in joc pentru Guvernul tau?”
“Da, lordul meu; pentru ca stramosii mei si-au pastrat proprietatile prin mila Shogunului; sunt dispus ca in aceasta noapte sa renunt la viata mea pentru Print, asa cum ar trebui sa faca un vasal credincios.”
“Bine, atunci iti voi spune: Marii Daimyo si Hatamoto s-au certat din cauza problemei cauzate de Matagoro si in ultimul timp se pare ca se va ajunge la razboi. Tara va fi agitata, fermierii si orasenii vor suferi si vor cadea in saracie daca nu reusim sa stapanim tumultul. Hatamoto vor fi stapaniti foarte usor, dar nu va fi o treaba la fel de usoara sa ii impacam pe Daimyo. Daca esti dispus sa iti dai viata pentru a duce la bun sfarsit o stratagema de-a mea, pacea va fi restabilita in tara; dar loialitatea pe care o vei arata va insemna moartea ta.”
“Sunt gata sa imi sacrific viata pentru a aduce acest serviciu tarii mele.”
“Acesta este planul meu: tu l-ai ingrijit pe Lordul meu Kunaishoyu; maine trebuie sa te duci la el si sa ii pui otrava in medicamente. Daca il putem omori, agitatia se va incheia. Acesta este favoarea pe care ti-o cer.”
Tsusen a fost de acord sa duca la indeplinire fapta; asa ca in urmatoarea zi s-a dus sa il vada pe Kunaishoyu, aducand si medicamente otravite. Jumatate din medicament l-a baut el insusi, astfel siilindu-l pe Print sa isi lase jos garda, inghitand restul fara grija. Tsusen, vazand aceasta, a plecat repede si, in timp ce era carat acasa in lectica sa, agonia mortii a venit asupra lui. A murit, vomitand sange.
Kunaishoyu a murit in acelasi fel, intr-o tortura groaznica, iar confuzia care s-a nascut dupa moartea sa, precum si ceremoniile funerare au facut ca lupta cu cei din clanul Hatamoto sa fie amanata.
In acest timp Idzu no Kami din clanul Gorojiu i-a chemat pe cei trei lideri ai Hatamoto si le-a spus urmatoarele:
“Planuielile secrete si care aduc a tradare, purtarea voastra turbulenta, atat de nepotrivita cu pozitia voastra intre Hatamoto, l-au suparat pe Lordul meu Shogunul intr-atat incat el a fost destul de binevoitor incat sa hotarasca sa fiti tinuti prizonieri intr-un templu si ca patrimoniul vostru sa fie dat mostenitorilor vostri de drept.”
Acesti trei Hatamoto, dupa ce fusesera admonestati atat de sever, au fost inchisi in templul numit Kanyeiji; restul de Hatamoto, speriati de acest exemplu, au hotarat sa revina la pace. Cat despre marii Daimyo, dupa moartea Lordului Kunaishoyu si retragerea clanului Hatamoto, nu mai exista nici un dusman cu care sa poata lupta; asa ca tumultul fusese imblanzit, iar pacea restabilita.
Asa s-a intamplat ca Matagoro si-a pierdut stapanul si, luandu-si mama cu el, s-a pus sub protectia unui batran numit Sakurai Jiuzayemon. Acest batran era un profesor faimos de exercitii cu lancea, bucurandu-se de bogatie si de mare onoare; acesta l-a acceptat pe Matagoro, punandu-i ca garzi 30 de ronini, toti oameni seriosi si versati in arta razboiului. Au plecat toti intr-un loc indepartat numit Sagara.
In tot acest timp Watanabe Kazuma jelise moartea tatalui sau si se gandise cum si-ar fi putut infaptui razbunarea asupra ucigasului sau; asa ca atunci cand Lordul Kunaishoyu a murit dintr-o data, s-a dus la tanarul Print care i-a urmat la tron si a obtinut un concediu pentru a se duce si a il cauta pe dusmanul tatalui sau. Sora mai mare a lui Kazuma era casatorita cu un barbat numit Araki Matayemon, care la acel moment era considerat cel mai bun manuitor de sabie din Japonia. Cum Kazuma avea doar 16 ani, acest Matayemon, luand in consideratie faptul ca el era ginerele omului ucis, s-a hotarat sa mearga in cautare impreuna cu baiatul, in calitate de gardian, si sa il ajute sa il caute pe Matagoro; doi dintre slujitorii lui Matayemon, pe nume Ishidome Busuke si Ikezoya Magohachi, au hotarat, impotriva tuturor obstacolelor, sa isi insoteasca stapanul. Acesta, cand a auzit intentiile slujitorilor, le-a multumit, dar le-a refuzat oferta spunand ca el se va implica acum intr-o razbunare in care viata sa va fi pusa constant in pericol si ar fi fost o jale prea mare pentru el daca ei ar fi fost raniti intr-o astfel de misiune; deci, el nu putea primi un astfel de serviciu si ii implora sa nu insiste. La aceste cuvinte, slujitorii au raspuns:
“Stapane, acesta este un discurs crud. In toti acesti ani nu am primit decat blandete si favoruri din partea dumneavoastra; si acum sunteti implicat in urmarirea acestui ucigas; noi ne dorim sa va urmam si, daca circumstantele o cer, sa ne oferim vietile in acest serviciu. Mai mult, am auzit ca prietenii acestui Matagoro sunt nu mai putin de 36 de oameni; asa ca, oricat de mult curaj ati avea in lupta, veti fi pierdut in fata numarului coplesitor de dusmani. Dar daca binevoiti sa ne refuzati in continuare, noi am hotarat ca nu mai exista scop pentru noi, asa ca ne vom sinucide pe loc.”
Va urma
Sad
Familia respectiva erau rude care nu au emigrat. Dragut, ha? Pai cine stie, poate nici eu nu mai tin minte daca sunt din Romania sau Ungaria, ca doar tot pe acolo sunt.
Mischievous
