Pauza de Cafea Blog

In ultima vreme s-a tot scris despre Windows 7. Am citit lucruri de bine scrise de fanii Windows si Microsoft, am citit critici severe aduse de fanii Mac si Linux, am gasit flame wars pe tema “Windows 7 e cel mai bun sistem de operare”. Pana la urma, un sistem de operare de la Microsoft ne afeacteaza viata intr-un fel sau altul, asa ca am hotarat sa vad despre ce este vorba.

M-am dus pe site la Microsoft, am cautat Windows 7 si l-am descarcat. Am primit o imagine ISO de 2.2 GB, pe care am scris-o pe un DVD si am inceput instalarea.

Instalarea a fost simpla. Mai simpla decat la XP, iar Vista nu am instalat niciodata. M-a pus sa introduc serial number-ul si mi-a propus sa upgradeze instalarea de Vista care exista deja. Am ales sa fac o instalare noua, am ales partitia pe care sa instalez si gata! Am ajuns la un ecran care imi arata o bara de progres. A configurat adaptorul de retea wireless, a gasit o conexiune neprotejata si s-a conectat la Internet. Tot  acum m-a pus sa notez o parola pentru workgroup si a repornit.

Incarcarea este mult mai rapida decat la Vista; as estima ca bootarea dureaza circa jumatate din timpul luat de Vista ca sa booteze.

Interfata este aproape identica cu interfata Vista. Acelasi buton de start, acelasi meniu aglomerat, aceeasi functie de cautare in meniu. Diferentele principale sunt la ceea ce a fost odata Quick Launch si la System Tray.

In locul unui toolbar mic care sa contina iconurile unor programe pe care le utilizezi frecvent, W7 te lasa sa prinzi in pioneze (pin) iconurile unor programe direct pe taskbar. Adica pui un icon direct pe task bar. Si cum imi dau seama daca e un program activ sau doar un icon? Simplu, te uiti la el! De fapt nu e deloc simplu si primele 20 de minute m-am tot incurcat. Ideea este ca trebuie sa te uiti in jurul iconului. Un icon plasat pe taskbar nu are nici un chenar. Daca dai click pe el si pornesti programul, iconul capata un chenar. Daca programul este deschis de mai multe ori (de exemplu deschizi mai multe ferestre de Internet Explorer), chenarul este format din mai multe linii. Deci deschizi ochii mari si, cu timpul, te obisnuiesti. Oricum, se pare ca specialistii de la Microsoft au mers pe ideea ca tu, daca vrei sa il pornesti, oricum dai click pe el. Iar de inchis un program minimizat… cine se mai oboseste sa inchida programele? Doar dai bani pe ele ca sa le folosesti, nu-i asa?

System tray nu mai este un mic container asezat in taskbar, care iti arata cateva din programele “parcate” acolo. Nu. Acum este doar un mic simbol pe taskbar, simbol pe care trebuie sa dai click ca sa se deschida o ferestruica in care vezi iconurile pe care pana la Vista (inclusiv) le vedeai in System Tray.

Pentru mine, ambele “imbunatatiri” sunt neinspirate si par nascute din dorinta de a schimba ceva cu orice pret. Iar mie mi se pare ca seamana foarte mult cu panelul din KDE4 si/sau cu panelul din XFCE.

Conectivitatea nu lasa de dorit. A gasit repede interfata wireless si s-a conectat la o retea neprotejata. S-a conectat si la reteaua securizata,  fara nici un fel de mofturi. O imbunatatire pe care am observat-o si pe care o apreciez este faptul ca workgroup-urile (notiune nascuta odata cu Windows 3.11), nu mai sunt deschise oricui, ci sunt protejate cu parola. Asta este un lucru bun, pentru ca iti poti imparti resursele (documente, muzica, poze) cu cei din casa fara sa te temi ca parcheaza cineva pe strada, se conecteaza la wireless si iti cotrobaie prin computer.

Programele de care am avut nevoie s-au instalat si au functionat fara probleme, cu exceptia lui Sygate Personal Firewall. Oricum, data fiind natura programului (firewall), el interactioneaza foarte intim cu kernelul si a fost scris pentru Windows XP. Prin urmare, este normal sa nu functioneze in Vista si Windows 7. Printre programele incercate sunt AVG, OpenOffice, Java, Lazarus, NetBeans, Code::Blocks, Firefox, Evolution (exista si versiune pentru Windows), Adobe Flash, Adobe Reader. Viteza cu care incarca si inchidea programele mi se pare ca ar fi la fel ca si la Vista. Nu am observat diferente notabile.

Driverele nu au fost usor de gasit. Mi-a detectat aproape toate dispozitivele, cuvantul cheie fiind aproape. Nu a detectat placa grafica nVidia, nu a detectat ceea ce el numea “coprocesor” (habar nu am la ce se referea) si nu a avut driver pentru cititorul de amprente. Trebuie sa recunosc, dintre toate, acesta a fost cel mai dureros. M-am dus pe site la nVidia si am cautat drivere pentru Windows 7. Acolo am citit ca driverele pentru Windows 7 se gasesc la Microsoft, prin WindowsUpdate. Apropo, acum nu mai trebuie sa mergi la windowsupdate.microsoft.com cu Internet Explorer. A  fost creat un client care ruleaza local si care contacteaza site-urile Microsoft pentru actualizari. Am pornit windowsupdate.exe si am cerut actualizarile. Programul a incercat sa se conecteze si mi-a aratat o eroare. Eroarea era o eroare gen Microsoft, cu un cod hexadecimal si un mesaj total inutil. Mai jos scria “da click aici ca sa cauti ajutor pentru rezolvarea problemei”. Am dat click si mi-a aparut… ghici ce? Pagina de help a Windows-ului. Aia care apare cand apesi F1 sau cand te duci la Start -> Help. Nimic specific problemei mele. Cu ocazia asta mi-am amintit de ce iubesc Microsoft si am decis ca testul s-a incheiat si ma apuc sa inlocuiesc Windows 7 cu Kubuntu.

Concluzia: Windows 7 pare un Vista care booteaza mai repede. Deocamdata nu am observat altceva. Dupa cum a rezumat dalethion, lansarea acestei versiuni beta suna a “atat am stiut, atat am facut, acum dati-ne niste idei pe gratis, ca sa avem pe ce sa va luam banii mai tarziu”.

Current Mood: Bored

Articole asemanatoare:

• No Related Post