Acesta este un raspuns la un comentariu al lui Vladi Martinus. Despre ce este vorba? In principal despre afirmatia mea cum ca marile corporatii nu sunt interesate ca oamenii de rand sa duca o viata cu minime riscuri de cancer. O sa iau afirmatiile lui Vladi una cate una si o sa le comentez.
“…daca ar fi sa ne luam dupa ce vedem sau auzim de la diferite canale media, toate produsele ar fi cancerigene.” Eu nu spun ca nu ar fi cancerigene o mare parte dintre ele.
“In al doilea rand, ti-am mai zis de nenumarate ori: nu te obliga nimeni sa cumperi de la ‘marile corporatii’“. Nu, nu te obliga. Dar hai sa vedem cand si cum cumperi. Pleci de la servici, seara, ai de mers intre 45 de minute si doua ore pana acasa si, pe drum, trebuie sa te opresti sa cumperi de mancare. Conform afirmatiei tale, esti liberi sa calatoresti inca vreo 60-100 km (dus-intors) pana la o ferma care iti vinde oua, lapte si paine proaspete. Si calatoria asta o faci la rush hour. Ca sa nu mai spun ca toate metropolele occidentale sunt inconjurate de multe-multe fermulete care ofera zilnic carne proaspata, oua, lapte, maine, mere si banane proaspete orasenilor. Si toate aceste ferme sunt asezate pe autostrazi, ca sa fie traficul fluent. Ia incearca sa iti imaginezi un oras ca Toronto -7 milioane de locuitori – in care, de doua ori pe zi, o treime din populatie (un membru al familiei) merge pana la o ferma sa isi cumpere mancare proaspata? Daca reusesti, atunci gandeste-te la New York sau Los Angeles.
“Iti zic eu: prevenirea cancerului ar insemna ca americanii si canadienii sa-si mai miste fundurile alea grase si lenese ca sa faca niste sport, nu sa se plimbe toata ziua cu masina si sa stea in casa, band bere si mancand in continuu.” Hai sa vorbim despre masina si rolul ei in viata nord-americanilor. Magazinul de la care cumpar paine se afla 1.1 km de casa mea. Dus-intors, pe jos, dureaza vreo 25 de minute (cu asteptat la semafor cu tot). Vrei sa imi spui tu ca, in loc sa mergi la coltul strazii sa iei paine, tu mergi de buna voie peste doi kilometri numai ca sa arati bine? In fiecare zi? Sa mai adaug ca, de cele mai multe ori, am si cateva sacose de adus acasa?
Alt exemplu: pana la servici am 19 km. Propui sa ii merg pe jos? Chiar daca as vrea, nu pot, pentru ca trebuie sa traversez doua autostrazi si acolo nu exista trotuare. Am colegi de servici care au de condus 60 de km pana la servici si, evident, folosesc masina. Este vina lor, nu? Hai sa mai vedem exemple: cinematograf 8 km, piscina 3.5 km, biblioteca 4 km, magazin romanesc 37 km, universitate 20 km. Poti sa imi spui cum sa renunt la masina?
Iar daca tii neaparat sa vorbim de produse cancerigene, tot consumatorii sunt cei vinovati, ca nu se informeaza inainte de a achizitiona ceva. Prevenirea cancerului nu ar schimba cu nimic economia- chiar nu vad nicio legatura intre cele doua. Hai sa vorbim despre produse. O sa vorbesc despre mancare, dar acelasi principiu se aplica la orice alt produs.
Mancarea este de doua feluri: simpla si organica. Ce inseamna organica? Inseamna produs nemodificat genetic, crescut fara fertilizator sintetici, fara pesticide, fara hormoni de crestere, pur si simplu natural.
Ce inseamna aceasta diferenta, ca pret? Un suc natural costa 3.25$/litru, un suc facut din concentrat costa 1$/litru, iar un suc la plic, pe care il dizolvi in apa, costa 1-2$ pentru 6 litri. 3 fire de marar organic costa 2.5$, in timp ce o intreaga legatura de marar simplu costa 1.25$. Carnea de vita costa intre 10 si 35$ pe kg. O rata crescuta in curte si hranita cu boabe costa 75$.
In medie, o familie de canadieni din clasa de mijloc cheltuie mai bine de 600$/luna pentru mancare. Daca ar alege sa evite alimentele potential cancerigene si ar cumpara numai hrana organica, bugetul pentru hrana ar creste de circa 3 ori, in medie. Bugetul fiind limitat (mai exista si ipoteca, credite de masini, facturi, studiile copiilor etc), ceva ar trebui eliminat din buget? Ce? Probabil chestiile neesentiale, cum ar fi entertainment. S-ar cumpara mai putine dvd playere, mai putine televizoare cu plasma si LCD, mai putine home theatere, mai putine telefoane mobile, mai putine, computere, mai putine laptop-uri, mai putine, console de jocuri, mai putine jocuri, mai putine DVD-uri, mai putine CD-uri cu muzica, mai putine mp3 playere, mai putine masini, mai putine orice. Pe scurt, daca in loc de 20% din bugetul familiei, la mancare ar merge 50-60%, asta inseamna ca vanzarile celorlalte industrii ar pierde cei 30-40% din bugetul tuturor familiilor. Iar suma asta nu este deloc de neglijat, la nivel national. Asa ca o politica gen “fa mancarea ieftina, sa aiba bani de dat pe altele” este perfect logica pentru mine, mai ales ca alimentele nepreparate (carne, lapte, cereale) nu sunt produse de marile corporatii, deci pot fi ieftine fara sa deranjeze corporatiile. Punem la socoteala si faptul ca, fiind mai ieftina materia prima, e mai mare profitul celui care o ambaleaza sau o preproceseaza.
Mai exista o coincidenta: incidenta cazurilor de cancer a crescut in ultimii 20 de ani, odata cu introducerea pe scara larga a organismelor modificate genetic in alimentatia oamenilor.
Alte opinii?
Current Mood:
Sickly & 
Angry & 
Sad
Deasemenea exista posibilitatea de a te muta intr-un orasel mic sa te bucuri din plin de produse organice, nu au mall-uri deci n-ai pe ce da banii, ferme gramada, distante rezonabile, no rush hour. Nu poti sa le ai pe toate.
Da, ideal ar fi sa ne facem toti tarani si sa mancam ce cultivam…
Fiecare cu perceptia lui despre viata. Daca nu as fi trait aici un an, probabil ca si eu as fi spus ca prea exagerezi si prea esti adeptul teoriilor conspirationale. Dar, in conditiile in care traiesc pe pielea mea ce povestesti tu, sunt total de acord.
Poate ar trebui adaugata si lenea si puturosenia locuitorilor care prefera semipreparatele ca fiind ieftine si usor de gatit (incalzit). America de Nord raspunde foarte bine la cerintele cetatenilor de a avea totul la nas si de a nu misca un deget. De unde si consecintele.
@shogy: Nu te contrazic, dar daca mergi la supermarket, cat te costa cartofii organici in comparatie cu cartofii ieftini?
…si mai stiu ca intai apare cererea si apoi oferta.
PS: nu am putut sa editez mesajul de mai sus
nu totul se reduce la cartofii organici si comparatia pretului. Uita-te cum nu gasesti morcovi cu coaja pe ei ca nu-i cumpara nici dracu. In schimb avem mini morcovi spalati cu clor, salata spalata, ceapa spalata si alte multe conveniente pt marele public supraponderal.
Eu am gasesc, uneori, morcovi cu coaja, dar nu sunt organici nici aia… Iar morcovii aia curatati si piliti in forma de “mini-carrots” crezi ca sunt organici? Iar cand au aparut pe piata, au aparut pentru ca tanti Aglaia nu voia sa curete morcovii, sau pentru ca cineva a vrut sa vanda morcovii deja curatati pentru a atrage clienti? Si astea sunt tot produs al marketingului sunt, in ideea ca “daca nu gatesti, ai timp sa te uiti la TV”…
pai e mai la indemana sa comanzi pizza, sa faci coada la McDonalds si sa arunci ceva congelat la cuptor. Si apoi ne miram ca ne ingrasam si facem cancer. Cum naiba sa stea si produsele alea asa “proaspete” in raft daca nu le pui chimicale ? Sa vezi prin oraselele astea mnici pe unde umblu eu ce bine se mananca si ce gasesti de cumparat. Mare diferenta fatza de Calgary.
Imi cer scuze, in primul rand, pentru reactia intarziata
Observ ca am devenit vedeta pe blog-ul vostru, ketherius
Bun.. o sa le iau si eu pe rand:
“In al doilea rand, ti-am mai zis de nenumarate ori: nu te obliga nimeni sa cumperi de la ‘marile corporatii’“ Chiar tu ai dat raspunsul: nu te obliga nimeni. Deci nu are rost sa continuam discutia pe marginea acestui aspect. Este foarte simplu: costul de oportunitate.
“Iti zic eu: prevenirea cancerului ar insemna ca americanii si canadienii sa-si mai miste fundurile alea grase si lenese ca sa faca niste sport, nu sa se plimbe toata ziua cu masina si sa stea in casa, band bere si mancand in continuu.”. Nu, nu zic sa mergi in fiecare zi pe jos pana la magazin. Dar, in mod cert, poti incerca de 2-3 ori pe saptamana sa mergi pe jos. Eu unul, cand sunt in Sibiu, merg si cate 3-4 kilometri pe jos si nu ma mai plang. Este vorba de un stil de viata sanatos, al caruia vad ca nu prea esti adept
Oricum, nu ma refeream neaparat la asta. Poti merge, pur si simplu, sa alergi printr-un parc/ in jurul casei/ blocului etc. in fiecare seara, cate vreo ora.
“Iar daca tii neaparat sa vorbim de produse cancerigene, tot consumatorii sunt cei vinovati, ca nu se informeaza inainte de a achizitiona ceva. Prevenirea cancerului nu ar schimba cu nimic economia- chiar nu vad nicio legatura intre cele doua”
Ce spui tu ca si contraargument, incearca sa aplici la someri si salariul minim si vezi ce iese: statul hotaraste un salariu minim de X dolari. Exista someri, dispusi sa lucreze pe X-50/-100 dolari. Patronul este de acrod ca acest candidat nu merita salariul minim (mare parte din diferenta salariul brut- salariul net o plateste el), dar nu poate sa ii dea mai putin, pentru ca nu ii permite legea. Cam asa sta treaba si cu o familie “de mijloc”: nu are bani de produse organice, cumpara ce poate. Iar daca vrea produse organice, fie isi cauta un alt job (mai bine platit), fie un al doilea job. Eu am muncit, cand am fost in SUA, si cate 42 de ore in 3 zile, ca sa fac cat mai multi bani, si nu m-am plans.
Cat despre chestia cu procentele destinate alimentelor si cele pierdute de industrie si chestia cu profitul celui care ambaleaza, nu prea am inteles unde bati.
Alte opinii?
Referitor la produsele cancerigene: guvernul are autoritatea sa interzica produse daunatoare. Cum stie guvernul ca un produs e daunator? Pai producatorul produce un nou produs – colorant alimentar, aditiv alimentar, o noua planta comestibila, un nou supliment hormonal care face porcii sa creasca mai repede, un nou medicament etc. Apoi acel producator face niste cercetari referitoare la calitatile produsului propriu. Crezi ca acele cercetari vor arata vreodata ca exista probleme care nu se manifesta imediat? Ma refer la efecte daunatoare care apar dupa o indelungata expunere la acel produs; o sa spuna vreodata, vreo firma, ca “daca mananci banane de la mine in fiecare zi, peste 5 ani ramai fara urechi”? Eu cred ca nu.
Dupa ce este gata propriul raport, producatorul se duce la un institut de cercetari caruia ii comanda un studiu referitor la noul produs. Acest institut face ce poate, dar nu poate descoperi efectele pe termen lung, pentru ca un asemenea studiu nu dureaza 20 de ani. Asa ca guvernul aproba intotdeauna folosirea noutatilor care nu te omoara in 6 luni, iar dupa intrare produselor in circulatie, nu le mai retrage nimeni.
Iar in domeniul hranei, aici toti incearca sa faca hrana mai ieftina. Initiativa e buna, dar se ridica o intrebare: daca pretul petrolului nu scade, pretul procesarii/depozitarii nu scade, atunci cum scade pretul produsului din magazin? Ce se pierde de banii aia?
Iti inteleg punctul de vedere, ketherius. Inclin sa cred, totusi, ca nu se interzic chestiile ce te pot omori in mai mult de 6 luni (si mi se pare un termen foarte lung) pentru ca acolo apare cate ceva nou la fiecare luna, poate chiar saptamana, concurenta este foarte mare, iar consumatorii isi schimba optiunile destul de des.
Nu inteleg: “Acest institut face ce poate, dar nu poate descoperi efectele pe termen lung, pentru ca un asemenea studiu nu dureaza 20 de ani”. Un studiu, ca sa descopere efectele pe termen lung, nu trebuie sa se desfasoare pe perioade asa lungi. In conditii de laborator, rezultatele se pot obtine mult mai repede. Deci chestia asta cam pica.
In orice caz, sunt sigur ca exista pe fiecare produs eticheta “produs organic” sau “produs modificat genetic”, iar consumatorul stie la ce riscuri se expune in momentul in care achizitioneaza un produs modificat genetic.
p.s. scuze pt intarziere, acum mi-am adus aminte ca esti si Mihai, pe langa ketherius
La multi ani, cu ocazia onomasticii! Sanatate multa, noroc, si toate cele!
Multumesc pentru urari.
Aici ai pus punctul pe “i”: “sunt sigur ca exista pe fiecare produs eticheta “produs organic” sau “produs modificat genetic”, iar consumatorul stie la ce riscuri se expune in momentul in care achizitioneaza un produs modificat genetic”. De fapt, consumatorul NU stie de nici un risc legat de organismele modificate genetic. Tot ce stie consumatorul este ca, daca nu scrie “organic” pe eticheta, inseamna ca e modificat genetic sau crescut cu ingrasaminte artificiale. Si consumatorul mai stie ca produsele ne-organice sunt bune, iar cele organice sunt si mai bune. ATAT! Nicaieri nu se aude nimic legat de riscurile prezentate de organismele modificate genetic. Asta este esenta nemultumirii mele.
Nu se aude nimic… cred ca daca chiar te intereseaza, poti afla informatii despre riscurile la care te expui. Este vorba de termenul de “consumator educat”, un termen care am impresia ca le cam este strain americanilor sau canadienilor.
Ceea ce ma enerveaza pe mine cel mai tare este faptul ca mai nou toata lumea se plange de produse cancerigene, produse modificate genetic, etc. dar marea parte a celor care se plang nu stiu ce este ala un stil de viata sanatos si nici nu urmeaza un asemenea stil de viata. Deh, sa ne plangem, stim cu totii.
Pe pachetele de tigari scrie ca tutunul produce cancer. Pe pachetele de guma de mestecat scrie ca nu e bine sa consumi mai mult de n bucati pe zi, pe medicamente scrie sa nu depasesti o anumita doza. Despre organismele modificate genetic nu se aude decat reclama producatorului. Orice alt studiu este pomenit odata pe pagina 12 in ziar si gata! Dar,deh, ce stim sa facem in afara de a ne plange, nu?