In Calgary functioneaza foarte bine legea cererii si a ofertei. Desi, de cele mai multe ori este un lucru benefic, cand vine vorba de restaurant, ma calca pe nervi. Cum asa? In Alberta este criza de forta de munca; nu am cifre exacte, dar acum un an lipseau circa 100.000 de oameni pentru industria petroliera si inca 100.000 pentru domeniile celelalte.
Cand vine vorba de restaurante, situatia este aceeasi: prea putini bucatari, prea putini ospatari, prea putine restaurante. Asa ca este un lucru obisnuit sa mergi la un restaurant si sa ti se spuna ca o masa va fi disponibila peste 15-20 de minute. Multe restaurante nici nu accepta rezervari in weekend, pentru ca e mai rentabil sa aiba clienti la coada si sa aiba masa ocupata in continuu, in loc sa rezerve o masa si acea masa sa stea nefolosita de cand pleaca clientul precedent pana vine cel cu rezervarea.
Mai mult decat atat, se intampla sa suni si sa ti se spuna ca “la ora X gasesti masa libera, fara probleme”, iar cand ajungi acolo vezi ca sunt deja 15 oameni la coada si urmatoarea masa pentru tine va fi peste o ora. De-a dreptul bataie de joc, nu-i asa? Atunci ori chemi managerul si ii spui (cu sanse minime de sucess) sau cauti site-ul companiei si te plangi acolo. Cu cat ai date mai exacte, cu atat mai bine. Dupa un timp primesti un raspuns gen:
Dear Mr. XXXXX,
Thank you for contacting XXXXXXXXXXX Guest Relations. I wanted to let you know we received your email and have followed up by regular mail to the above address. The letter will be leaving our offices in Orlando, Florida by the next business day. You can expect to hear from us shortly.
Again, thank you for taking the time to contact us.
XXXXX
Guest Relations Representative
Ce contine raspunsul, ramane de vazut cand ajunge scrisoare 
Current Mood:
Mischievous
Canada este in plina campanie electorala pentru alegerile federale. Nimic anormal pana aici, ca au si ei nevoie de un parlament si de un guvern, nu? Dar tot ce am vazut pana acum au fost patru clipuri la TV, doua afise puse de oameni in fata casei si vreo cinci interviuri la radio. In rest, NIMIC. Nu tu cearta, nu tu 50 de milioane de afise lipite pe stalpi si garduri, nu tu scandal intre gastile de lipitori de afise, nu tu dosare scoase de la naftalina ca sa impiedice un candidat sa candideze, nu tu dezvaluiri cutremuratoare, nu tu martori noi despre trecutul patat al candidatilor, nu tu injuraturi in direct la TV, nimic. Mare plictis, zau asa!
Current Mood:
Bored
Din cauza sanatii precare a ambelor personaje si pentru a le permite sa isi continue prietenia sincera, am ales sa retrag articolul anterior.
Pedestru fiind, am fost nevoit sa fac lungi plimbari la supermarket. Pe drum mi-am reamintit de ce imi place Canada. Imi place ca aerul e curat, desi e un oras cu un milion de locuitori. Imi place ca nu vad gunoaie pe jos, imi place ca oamenii zambesc, imi place ca treci pe langa casa unui om si el te saluta, desi te vede pentru prima oara in viata. Imi place ca ma intalnesc cu bunicute care imi spun “Nice day, ey?” si pleaca mai departe (fara sa ma intrebe al cui sunt, unde merg si ce am in sacose). Imi place ca primaria a creat centre unde poti duce frunzele uscate sa fie transformate in compost, in loc sa putrezeasca pe trotuare si se transforme intr-o mazga alunecoasa. Imi place ca poti sa pierzi ceva pe jos si cand te intorci vezi ca cineva a ridicat obiectul si l-a pus pe un gard, ca sa il poti vedea mai usor cand te intorci.
Pe scurt, imi place ca aici se traieste in comunitate, imi place ca oamenii sunt amabili si increzatori, imi place ca – in fiecare cartier – te simti ca intr-un mic satuc. Voi cand ati simtit ultima oara ca apartineti unei comunitati?
Current Mood:
Happy
Ca pedeapsa divina pentru ca am facut haz de ketherius cu ambreiajul lui mort la datorie, ieri era sa fac atac de cord si sa am un hamster pe constiinta. Fiind sambata, trebuia sa ii fac hamsterului curat in cusca. Care cusca se dezasambleaza. In fine, am dezasamblat cusca, am curatat-o si am lasat-o sa se usuce in mijlocul sufrageriei. Apoi mi-am luat hamsterul in brate sa ma joc putin cu el. Moment in care, hamsterul meu, cunoscut ca avand cateva trasaturi de kamikaze, a sarit pur si simplu din mainile mele de la o inaltime de 1m jumatate, cam asa, ea fiind de marimea unui deget mare de la mana unui barbat si avand cam 50 de grame. 
Bineinteles ca a sarit direct in cap, mai exact direct intr-o margine mai ascutita a bucatilor din cusca ei lasate pe jos sa se usuce. Concluzia e ca am stat aseara pana pe la 2 noaptea sa pazesc hamsterul sa vad daca are ceva, vreo hemoragie interna, vreun os rupt (initial am crezut ca si-a rupt falcuta), dar vad ca nu are nimic.
Current Mood:
Confused
