Celelalte articole din aceasta serie le gasiti aici. Astazi vom vorbi despre elementele cele mai importante ale Bunraku, si anume papusarii si papusile.
Papusarii
Papusile din Bunraku sunt diferite de toate celelalte papusi din lume pentru ca ele necesita cate 3 papusari pentru a le manipula. Cei trei papusari sunt: omo-zukai, sau papusarul-sef, care manevreaza capul si fata papusii tinand un bat cu diferite manete in mana sa stanga, iar cu cea dreapta manevreaza mana dreapta a papusii; hidari-zukai, sau papusarul de mana dreapta care isi foloseste mana dreapta pentru a manevra mana stanga a papusii si ashi-zukai sau papusarul de picioare care isi foloseste ambele maini pentru a sugera miscarile picioarelor si talpilor papusii. Astfel, daca acesti papusari nu lucreaza impreuna in perfecta armonie, miscarile papusii vor parea artificiale si iluzia se va narui. astfel papusa neavand viata. Mana stanga a papusarului sef care sustine greutatea papusii este ca si coloana vertebrala a papusii si prin aceasta mana stanga este prima care insufla viata in papusa.
Omo-zukai, Hidari-zukai (se vede in partea dreapta) si Ashi-zukai (se vede dedesubt):
Antrenamentul pentru a deveni papusar incepe cu picioarele, apoi cu mana stanga, in final ajungand la cap si la mana dreapta. Asa o perioada lunga de studiu era necesara incat in timpurile vechi se spunea: “Zece ani pentru picioare, zece ani pentru mana stanga.” Pentru a ajuta papusarul de mana stanga sa aiba o pozitie cat mai confortabile, papusarul sef poarta o incaltaminte speciala numita “saboti de scena” sau “saboti ridicati”. O papusa mare poare sa aiba chiar si un metru jumatate, in timp ce una mica are aproximativ 1.30 m, asa ca inaltimea incaltamintei folosite poate sa aiba intre 20 cm si 50 cm, depinzand de dimensiunea papusii. Cand o papusa necesita trei papusari ea apare pe scena cu toti cei trei manipulatori. Mai presus de orice, ei reprezinta un obstacol in calea viziunii audientei. De aceea conceptul de kurogo (“robe negre”, referindu-se la papusarii imbracati cu robe negre, avand si capul acoperit) a aparut. La inceput negrul insemna “nimic”, astfel incat Bunraku a adoptat acest concept al “nimicului” si a inceput sa foloseasca manipulatori imbracati in negru, ceea ce sugereaza ca ei nu pot fi vazuti, ca si cum nu ar fi nimic acolo. Insa atunci cand manipularea papusii se face cu foarte multa iscusinta audienta va dori sa vada cine sunt cei care au atat de multa pricepere. Asa ca ideea de de-zukai (un manipulator care este vizibil audientei, a carui fata este descoperita) a fost de asemenea binevenita. Bininteles, in majoritatea cazurilor, papusarul sef nu este imbracat in negru, ci poarta un kimono marcat cu emblema familiei sale (montsuki) si o fusta numita hakama. In piese care implica spectacol poate purta chiar si un tip special de hakama peste o vestea externa cu umeri largi numita kataginu. Cel mai fascinant aspect al Bunraku este faptul ca papusile manuite cu pricepere par sa se miste liber asemenea oamenilor si par ca au viata. Cei trei papusari devin una cu papusa pentru a o putea manipula si de asemenea trebuie sa devina una cu vocalul si cantaretul la shamisen – este o istovitoare munca de echipa care evoca extrem de multa emotie prin frumusetea sa.
Kurogo, kimono cu montsuki, hakama si kataginu:
Mecanismul papusilor
Capetele papusilor sunt cioplite din lemn si sunt goale pe dinauntru, fiind puse deasupra unui bat special numit dogushi, care este plasat printr-o gaura intr-o placa ce reprezinta umerii; cu acest bat manipuleaza papusarul sef papusa. Bucati de material textil sunt prinse in fata si in spatele placii pentru umeri, fiind atasate unor inele de bambus – este un mecanism destul de simplu. Lufe – bureti – sunt atasate la ambele capete ale placii umerilor pentru a da iluzia de rotunjime. Bratele si picioarele sunt fiecare atasate separat de placa umerilor cu sfori dar, de reula, papusile feminine nu au deloc picioare – papusarul de picioare isi pune pumnii in poala papusii si face astfel incat sa para ca are picioare si merge. O armatura lunga de lemn – sashigane – este atasata mainii stangi a papusii, prin care papusarul de mana stanga manipuleaza bratul si mana stanga ale papusii.
Capetele – kashira – papusilor Bunraku sunt impartite in feminine si masculine, iar apoi clasificate in categorii dupa varsta, rang – clasa sociala – si trasaturi distinctive ale personalitatii date de rolul pe care il portretizeaza, fiecare dintre ele avand un nume propriu care le reflecta caracteristicile speciale. Daca piesa este diferita dar tipul de personaj este acelasi, atunci acelasi cap ar putea fi folosit pentru roluri diferite din piese diferite. Cateodata, pentru a se potrivi personajului mai indeaproape, sunt chiar repictate pentru a le da tonul pielii potrivit sau pentru a le schimba peruca in cazul papusilor folosite un rol dupa altul. De asemenea, exista un numar de capete specifice anumitor roluri, sunt cateva folosite pentru roluri de copii si multe altele care sunt atasate papusilor manuite de un singur papusar – tsume-ningyo – . Capetele sunt responsabilitatea “maestrului de capete” – kashira tanto -, care le pregateste si le repicteaza pentru fiecare punere in scena a unei piese. In plus, un alt aspect important al responsabilitatilor sale este faptul ca verifica extrem de atent sforile si manetele care controleaza miscarile ochilor si ale gurii si, daca gaseste vreo problema, o repara cu cea mai mare rapiditate.
Va urma: Maine vom vorbi despre mecanismul capetelor papusilor, despre costumele lor si vom incheia cu unele mentiuni despre decorurile folosite in piese.
0 Responses to “Teatrul japonez – Bunraku Part 4”
Leave a Reply