Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici. Astazi vom vorbi despre elementele scenei in Bunraku, despre cantaretul vocal si despre cantaretul la shamisen.
Scena muzicianului (Yuka)
Aceasta este scena auxiliara pe care gidayu-bushi este jucat. Se intinde in zona audientei, in zona din dreapta-fata a scaunelor. Pe aceasta scena auxiliara exista o platforma speciala care se invarte. Pe aceasta platforma cantaretul vocal si cel la shamisen isi fac aparitia si, atunci cand au terminat, scena se invarte permitandu-le acestora sa coboare in spatele scenei si urmatorilor artisti sa intre in scena.
Partitiile (Tesuri) si Groapa (Funazoko)
Intre extrema scenei de sus si extrema scenei de jos exista trei partitii scenice, cunoscute ca “balustrade” (tesuri). Aria din spatele celei de a doua partitii este numita “groapa” (funazoko, tradus literal ca “fund de corabie”) si aici stau manipulatorii. Este cu o treapta mai jos decat scena principala. Cand papusile se misca picioarele lor se misca de-a lungul balustradelor, creand iluzia faptului ca ele intr-adevar merg pe jos. Cladirea (yatai) sau fundalul (kakiwari) sunt atasate partitiei cele mai indepartate de audienta.
Perdeaua mica (Komaku) si camerele ascunse (Misuuchi)
Uitandu-te la scena din audienta partea dreapta este numita kamite (scena stanga), iar partea stanga este numita shimote (scena dreapta). Papusile isi fac aparitia si apoi iesirea prin perdelele mici si negre (komaku) si prin partea stanga, dar si prin cea dreapta a scenei. Camerele ascunse sunt exact desupra perdelelor mici, avand jaluzele de bambus instalate astfel incat audienta nu poate vedea inauntrul lor. In camera ascunsa de la scena stanga (dreapta audientei) se gasesc cantaretii vocali tineri si cantaretii shamisen cu experienta limitata. In partea opusa sunt membrii hayashi – orchestra – care canta la instrumente cum ar fi flautul, tobele obisnuite, tobele de mana si clopote si chiar induc atmosfera de pe scena creand sunete asemanatoare vantului, ploii sau sipotului unui rau.
Cantaretul (Tayu)
Piesele Bunraku s-au dezvoltat prin cantatul gidayo-bushi, iar misiunea lor este de a afla in ce masura o papusa fara expresie facuta din lemn poate fi umpluta cu suflul vietii prin gidayu-bushi. Cantaretul (tayu) nu numai ca recita dialogul pentru toate personajele, dar de asemenea relateaza spectacolul scenic si explica fundalul in care evenimentele au loc. Piesele lungi au cam 90 de minute, iar numarul de personaje variaza de la foarte putine la 15. Cantaretul le da voce tuturor – tanar sau batran, femeie si barbat, razboinici si oameni simpli – in moduri diferite specifice fiecarui personaj. Aceasta nu este o treaba usoara. Mai mult, obiectivul sau suprem este sa exprima emotiile fiecarui personaj. Cineva care asculta pentru prima data un cantaret se poate simti coplesit de emotii exagerate. Dar aceasta este puterea unica de exprimare a gidayu-bushi – ofera audientei o impresie puternica despre personalitatea unui personaj. Chiar daca povestea este despre ceva ce a avut loc in timpuri indepartate, umanitatea si emotiile noastre sunt foarte detaliat portretizate, astfel incat chiar si actorii tineri de astazi pot primi un raspuns extrem de pozitiv din partea audientei.
Cantaretul la shamisen
Sunt trei tipuri de shamisen: futo-zao (“cu gatul gros”), chu-zao sau naka-zao (“cu gatul mediu”) si hoso-zao (“cu gatul subtire”). Asa cum ii spune si numele, shamisenul futo-zao este cel mai mare si cu timbrul cel mai jos dintre toate cele trei tipuri si de aceea este folosit in gidayu-bushi care necesita cantat din abdomenul inferior si produce un timbru foarte puternic. Spre deosebire de alte tipuri de acompaniament, shamisenul folosit in gidayu-bushi trebuie sa “cante dupa corzile inimii”. Asa cum cantaretul atunci cand recita pune mai multa importanta pe exprimarea sentimentelot povestii decat pe muzicalitate, asa si pentru cantaretul la shamisen este important sa isi umple melodia cu “inima” piesei si de asemenea sa il asiste pe cantaret in recitare. Dar chiar daca produce tonuri extrem de frumoase shamisenul futo-zao da nastere unui tip de muzica al carui sentiment este destul de diferit de joruri. Din acest motiv perfectiunea se atinge atunci cand cantaretul la shamisen devine unul si acelasi in spirit cu vocalul. Spre deosebire de recitare, care este exprimata prin cuvinte, shamisenul cere tehnici extrem de dificile pentru a exprima emotiile umane printr-o singura tonalitate. De aceea o persoana care se duce pentru prima data la teatru si asculta un maestru shamisen nu poate sa opreasca valul de emotii ce o cuprinde.
Va urma pe acelasi subiect: Papusile din Bunraku.
0 Responses to “Teatrul Japonez – Bunraku Part 3”
Leave a Reply