Astazi incepem despre renumita “Piatra filozofala” de care toti am auzit si majoritatea nu stim nimic concret, evident. O sa fiti surprinsi sa aflati care este probabil semnificatia Pietrei filozofale in alchimie, precum si legatura sa cu Dumnezeu.
Sa incepem deci:
O dificultate serioasa cu care se confrunta invatacelul in alchimie era faptul ca nu stia pe care material de baza sa lucreze. Multi dintre maestrii artei spuneau doar ca “subiectul” lucrarii, materialul pe care trebuia sa se lucreze, era ceva ce se poate gasi oriunde si este in mod universal crezut ca neavand vreo valoare. Unii adeptii sustineau ca subiectul lucrarii era acelasi ca si aparatul – apparatus-ul -care se folosea, un fel de “ou” filozofal din care Piatra va iesi la momentul potrivit. Unii sugerau ca lucrarea ar trebui inceputa cu saliva lunii sau cu sperma sau mucusul stelelor. Altii recomandau vitriol (acid sulfuric), dar prin vitriol este clar ca voiau sa spuna altceva, pentru ca dezvoltau cuvantul prin metoda notarikon in Vista Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem – “viziteaza interiorul pamantului si prin purificarea ta vei gasi Piatra secreta”.
Un alchimist care nu intelegea aceste instructiuni trebuia sa faca prin incercari lucrarea. Putea sa inceapa cu un metal de baza sau un amestec, dar multe alte materiale au fost incercate. In “Ordonator alchimic” adeptul alchimic englez din secolul al XV-lea Thomas Norton de Briston ii critica pe cei care experimentau cu iarba, radacini si ierburi, diferite gume, arsenic, miere, ceara, vin, par, oua, urina si vitriol, toate fara succes. Lucrarea putea sa inceapa chiar cu aur sau aurul era adaugat la un moment dat in operatiuni pentru ca se spunea ca oricine doreste sa faca aur trebuie sa aiba aur in posesie de dinainte.
Din punct de vedere spiritual este destul de clar ca subiectul operei/lucrarii era insasi alchimistul. Ars totum requirit hominem - “arta cere intregul om” -. Alchimistul era vasul lucrarii, precum si materialul din ea. Lucrul fara valoare gasit peste tot este materia, care in om inseamna corp, iar natura animalica a omului este strans legata de acest aspect. In materie este ascuns spiritul sau scanteia divina, saliva lunii sau sperma stelelor sau mucusul stelelor ce sunt cazute din cer, sau vitriolul gasit in interiorul fiintei umane. Oricine vrea sa faca aur trebuie sa inceapa cu aur pentru ca un om nu poate gasi adevarul decat daca el este un om adevarat, si nu il poate gasi nici pe Dumnezeu daca nu il are pe Dumnezeu inauntrul sau.
Un simbol comun al lucrarii era un sarpe sau un dragon care forma un cerc inghitindu-si coada si avand motto-ul grecesc en to pan, “totul este unul”. Acest motto are trei cuvinte si sapte litere, iar 3+7=10, ceea ce reprezinta “toate lucrurile” si se reduce la 1, unitatea. Piatra este Unicul care este de asemenea si Totul. In termeni umani inseamna omul intreg, care devenind Unicul devine identic cu Totul, cu Universul si cu Dumnezeu. Opera este circulara, ca si anul si ciclul naturii. Incepe cu omul intreg – corp, suflet si spirit – si se termina cu omul intreg dar adus la perfectiune. Petrus Bonus, autorul “Noii Perle Inalt Pretuite”, scrisa pe la 1330, a spus ca vechii filozofi stiau ca “Dumnezeu va deveni om in Ultima Zi a artei sale, cand munca este incheiata…Acum, pentru ca nici o alta creatura in afara de om nu se poate uni cu Dumnezeu, din cauza nesimilaritatii, Dumnezeu are nevoie sa devina una cu omul. Aceasta s-a infaptuit prin venirea lui Iisus Hristos si prin Mama Sa virgina”. Multi alchimisti au identificat Piatra cu Iisus, care era si Dumnezeu, dar si om, dar crestinitatea lor era in mod neechivoc neortodoxa. Opera trebuie terminata cat inca esti in corp. Piatra este fiinta divina pe care fiecare om o poate crucifica si reinvia in el pentru a obtine Regatul Cerului pe Pamant.
Lucrarea se pare ca s-a dezvoltat in paralel pe linii chimice si mistice. Maestrii artei au spus ca alchimistul nu putea avea succes decat prin bunavointa lui Dumnezeu, prin rugaciune si prin devotare austera catre aceasta misiune. Vitale pentru succes erau si puterea de concentrare, precum si imaginatia. Operatiunile erau greoaie si necesitau efort extrem, iar alchimistul era probabil nevoit sa repete un procedeu de sute de ori pana era gata. El era sfatuit sa citeasca toate autoritatile din domeniu, oricat de contradictorii i se pareau si sa se lupte sa inteleaga scrierile lor. In timpul acestei lungi corvoade, se astepta bineinteles ca dezvoltarea de natura chimica a materialului din vas sa corespunda cu dezvoltarea spirituala a alchimistului. Si cand iluminarea finala venea si secretul i se dezvaluia in toata splendoarea sa in minte, alchimistul nu mai gasea lucrarea atat de dificila si o sa i se pare uimitor cum putuse fi atat de ignorant inainte.
Unii dintre alchimistii tarzii au abandonat lucrarea in laborator de tot si au spus ca nu era necesara, dar neofitul trebuia sa treaca prin acelasi lung procedeu pentru a descoperi ce inseamna de fapt lucrarea, trebuie sa dea peste aceleasi paradoxuri, piste false si indicii care il abateau de la adevar, trebuia sa treaca prin aceeasi crestere in intelepciune. Intelepciunea era de fapt cheia catre Piatra. Cand alchimistul intelegea ce era Piatra, atunci el o gasea si devenea Piatra. In alchimie, ca in toate celelalte stiinte oculte, adevarul este ascuns dupa simboluri si paradoxuri pentru ca trebuie sa il descopere fiecare de unul singur. Artele oculte sunt arte in adevaratul sens al cuvantului; secretele sale cele mai ascunse pot fi aflate, dar nu pot fi predate altora.
Va urma pe acelasi subiect.
Urmatoarele articole din aceasta serie le gasiti aici.
Materia prima – un vis dupa care alergau multi. Indiferent daca asa ceva exista sau nu, toate experimentele adevaratilor maestrii sau doar ale “arzatorilor de carbune” trebuie sa fi fost interesante. S-a ajuns astfel la descoperirea unor substante, a unor procedee de obtinere a acestora, s-au inventat instrumente de laborator, pe care pozitivista chimie din zilele noastre le foloseste cu naturalete.