Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici. Astazi vom vorbi despre motivele pentru care Lovecraft ar fi putut afirma ca Necronomicon este doar o carte fictionala, creata pentru prima data de el.
De ce afirma Lovecraft ca Necronomicon este creatia lui?
Raspunsul la aceasta intrebare interesanta depinde de doi oameni: poetul si magicianul Aleister Crowley si o croitoreasa din Brooklyn numita Sonia Greene. Nu exista indoieli ca Crowley a citit traducerea lui Dee a Necronomiconului in Bodleian, probabil atunci cand a cercetat lucrarile lui Dee; prea multe pasaje din cartea lui Crowley “Cartea legii” par a fi o refrazare a pasajelor din traducerea lui Dee. Ori aceasta, ori Crowley, care afirma ca isi aminteste viata ca Edward Kelly intr-o reincarcanare anterioara, si-a amintit-o din viata anterioara!
De ce Crowley nu mentioneaza in lucrarile sale Necronomiconul? Era extrem de reticent in privinta surselor sale de inspiratie. Exista o banuiala foarte mare ca “777″, pe care Crowley sustine ca a scris-o, era de fapt plagiata dupa notitele lui Allan Bennet. Datoria sa spirituala catre Nietzsche, pe care Crowley il descrie la un moment dat ca “aproape o intruchipare a lui Thoth, zeul intelepciunii”, este absolut ignorata; de asemenea si influentele Kasidah – a lui Richard Burton – in ceea ce priveste doctrina lui a “Vointei adevarate”.
Probabil ca Necronomicon a devenit o rusine pentru Crowley cand a realizat faptul ca introdusese inconstient pasaje din Necronomicon in “Cartea legii”.
In 1918 Crowley era in New York. Ca de obicei, incerca sa isi imbunatateasca reputatia literara si contribuia la publicatiile “Internationalul” si “Vanity Fair”. Sonia Greene era o emigranta evreica energica si ambitioasa care spera sa isi impuna stilul literar; ea s-a alaturat unui club numit “Walker’s Sunrise Club”; acolo s-a intalnit prima data cu Crowley, care fusese invitat pentru a vorbi despre poezia moderna.
Faceau o pereche reusita. Intr-o scrisoare catre Norman Mudd Crowley o descrie pe femeia sa ideala ca:
“…destul de inalta, musculoasa si bine facuta, ambitioasa, energica, pasionala, intre 30 si 35 de ani, probabil o evreica, o cantareata sau o actrita. Ea este “in pas cu moda”, poate putin prea vulgara sau excentrica. Extrem de bogata bineinteles.”
Sonia nu era actrita sau cantareata, dar se potrivea perfect in celelalte aspecte. Castiga ceea ce, pentru acea vreme, era o suma imensa ca designer si ca vanzatoare de palarii pentru femei. Era descrisa ca “o femeie cu o carisma impresionanta si magnetism personal”, “intr-adevar glamour si cu o puternica alura feminina”, “una dintre cele mai frumoase femei intalnite” si “o femeie culta, dar excentrica”. In 1918 avea 35 de ani si era divortata avand o fata adolescenta. Crowley nu pierdea cu femeile si s-au intalnit in mod neregulat doar pentru cateva luni.
In 1921 Sonia Greene l-a intalnit pe novelistul H.P. Lovecraft si in acelasi an Lovecraft a publicat prima nuvela in care il mentioneaza pe Abdul Alhazred (“Orasul fara nume”). In 1922 mentioneaza pentru prima data Necronomicon (“Dulaul”). Pe 3 martie 1924 H.P. Lovecraft si Sonia sa casatoresc.
Nu stim exact ce i-a spus Crowley lui Sonia Greene, dar nu stim nici ce i-a spus Sonia lui Lovecraft. Insa, sa luam in considerare urmatorul citat din “Chemarea lui Cthulhu” (1926):
“Cultul nu va muri pana cand stelele nu vor fi iarasi la locul lor si pana cand preotii ascunsi nu il vor fi sculat pe Cthulhu din mormantul sau pentru a isi reinvia adeptii si a isi relua domnia pe Pamant. Timpul va fi usor de stiut, pentru ca atunci omenirea va fi devenit ca “Cei vechi si mari”: liberi si salbatici, dincolo de bine si rau, legile si moralitatea fiind lasate in urma, toti oamenii tipand si omorand si extaziindu-se de fericite. Apoi “Cei vechi” eliberati ii vor invata noi metode de a urla si a omori si a se bucura de faptele lor, si tot pamantul va arde cu un holocaust de euforie, libertate si extaziere.”
Se poate sa fie scurt acest pasaj, se poate sa fie incurcat, dar este clar ca suna aproape la fel ca si “Cartea legii” a lui Crowley. Este usor de imaginat situatia in care Sonia si Lovecraft rad si vorbesc intr-o camera luminata de foc despre o noua poveste si Sonia ii da niste idei bazate pe ceea ce ii spusese Crowley; nici nu ar fi trebuit sa il mentioneze pe Crowley, doar sa dea cateva idei care sa aprinda imaginatia lui Lovecraft. Nu exista nici o dovada ca Lovecraft a vazut vreodata Necronomicon, sau ca macar stia de existenta cartii; Necronomiconul sau este uimitor de aproape de spiritul originalului, dar detaliile sunt pura inventie, asa cum este normal. Nu exista Yog-Sothoth, Azatoth sau Nyarlathothep, dar exista Aiwaz.
Va urma pe acelasi subiect. Maine cred ca voi termina de vorbit despre Necronomicon.
Aleister Crowley, Sonia Greene si H.P.Lovecraft:
0 Responses to “Necronomicon Part 5”
Leave a Reply