ketherius va povestea aici despre un individ tare suparat pe Canada. Ii dau dreptate intr-un singur aspect: casele.
Ieri sau alaltaieri ma plimbam cu masina. Era soare, stralucea printre copaci, ma uitam la case. Case extrem de mari, majoritatea cu sipca, majoritatea oribile si aproape la fel cu cele de pe langa ea. Ma intreb, in conditiile in care o casa mica, pe un singur nivel, costa 300 000 de dolari canadieni, uratenia exterioara care nu merita nici 5 dolari este compensata de frumusetea interioara care face restul de 299 995 dolari? Am fost prin case canadiene si sincer, mi s-au parut la fel de dezolante pe dinauntru ca si pe din-afara. Plus ca nici dupa noua luni nu reusesc sa nimeresc casa prietenilor romani de care vorbesc mai jos. Noroc ca au un numar auriu, care este in contrast cu casa.
Vorbeam cu o prietena romanca de aici – care are casa, bineinteles – ca as vrea sa imi iau si eu un apartament, ca o casa nu cred ca imi permit. Ca sa nu mai stau in chirie, ca oricum rata la apartament ar fi cat chiria, dar macar stii ca dai pentru tine. Si ea mi-a spus: “A, pai poti sa iti chiar si o casa veche de 5 -CINCI- ani daca nu te deranjeaza.”
Care era problema? La cam 20 de ani, maxim, trebuie sa dai jos peretii (de rigips) si, eventual, sa refaci scheletul mi s-a spus. Pentru ca e lemn. SI putrezeste. SI se topeste. Adica… tu, cetatean canadian, esti practic obligat ca la cam fiecare 5 ani, cat casa mai poate fi vanduta cu un pret destul de ok, sa te muti la casa noua. Si o tii intr-o datorie continua. Ti-ai luat prima casa de 300k dolari, dupa 5 ani o vinzi, daca ai noroc platesti tot creditul de la banca, iti iei altul – speri tu mai mare pentru o casa mai mare, evident – si o iei de la capat. Tot asa. Despre mostenit case evident nu prea poate fi vorba.
De ce se intampla toate astea? Pentru ca este o societate de consum dusa la extrem, spun eu. Daca oamenii consuma scobitori, lumanari si CD-uri, de ce nu ar consuma si case? Aici se merge pe principiul: “Nu facem lucruri extrem de bune pentru ca apoi ramanem fara clienti. Dar daca facem ceva de calitate, va costa astfel incat sa ne acopere noua toate pierderile cauzate de faptul ca respectiva persoana nu va mai fi obligata sa ne fie client.” Adica extrem de mult.
Sunt inca absolut uimita de constatarea mea. Oare chiar merita sa emigrezi in Canada si sa iti petreci viata in datorii? Cred ca trebuie puse in balanta avantajele si dezvanatajele de a sta in Romania, respectiv Canada. Ramane sa fac si asta.
Rezultatele – daca vor fi – o sa le aflam dupa ceva timp.
