Astazi vom discuta despre particularitatile scenei pentru Noh si Kyogen, precum si despre tipurile de actori si intrumente intalnite in acest teatru. Restul articolelor din aceasta serie le puteti gasi aici.
Scena Noh si Kyogen
Noh si Kyogen sunt amandoua jucate pe un tip special de scena denumita simplu “scena Noh”.
Aratand ca un altar sau ca o cladire a unui templu, scena are 3 laturi deschise in jurul unei scene principale – hon butai – care are aproximativ 5.5 metri pe fiecare parte. Patru stalpi sustin acoperisul de deasupra scenei principale, fiecare avand un nume special. Dintre ele, “stalpul aparitiilor” – metsuke-bashira - are un rol important in ajutarea actorului sa se pozitioneze corect pe scena. Peretele din spatele scenei se numeste “placa oglinda” – kagami ita – si pe el este pictat un pin batran. Exista si zona de deasupra scenei – ato-za -, unde muzicienii si asistentii de scena stau. “Locul corului” – jiutai-za – este locul in care membrii corului stau in doua randuri cu fata la scena principala. “Podul” – hashi-gakari – este metoda de intrare si de iesire a personajelor; de asemenea are un rol important ca parte a spatiului in care se joaca scena, iar la capatul opus scenei, perdeaua specifica viu colorata – agemaku – este ridicata si coborata. Camera verde, sau “camera oglinzilor” – kagami no ma – este un spatiu important, pentru ca acolo actorii, cand sunt complet imbracati, se uita intr-o oglinda concentrandu-se asupra rolului lor – acolo isi pun masca si isi asteapta intrarea pe scena. In fata “podului” sunt plantati trei pini mici, la distante egale. Pentru ca podeaua sa fie potrivita pentru mersul numit “pasul alunecator” al actorilor Noh si pentru dansul dramatic, ea este construita din placi groase de hinoki care sunt slefuite sa fie cat mai fine. Nu exista nici un fel de echipament pentru scena si nu exista nici o cortina care sa separe scena de audienta.
Rolurile actorilor
Sunt patru tipuri de actori care dau viata rolurilor din Noh si Kyogen: shite - actorul principal -, waki - actorul secund -, kayashi - muzicienii – si kyogen - actorii de Kyogen -.
Actorul shite are diferite roluri – joaca rolul personajului principal – shite -, sau personajul secundar – tsure - sau chiar rol de copil – kokata -; asista corul – jiutai - sau este asistent de scena – koken -, aranjand costumul personajului principal. Tipul de caracter jucat depinde de piesa care este pusa in scena, dar majoritatea caracterelor sunt spirite ale oamenilor, dar si plante, copaci, demoni, zei si fiinte supranaturale. In principiu, exista o masca Noh pentru fiecare tip de rol.
Actorul waki il sustine pe actorul principal, si are rolurile numite waki si waki-tsure. Depinzand de piesa, ei pot fi preoti Shinto, calugari budisti, sau samurai, dar sunt intotdeauan roluri de oameni vii. Waki nu poarta masca.
Sunt patru tipuri de muzicieni in Noh, si cateodata in Kyogen – dar rar -: cantaretul la flaut, cantaretul la toba de umar, cantaretul la toba de sold si cantaretul la toba.
Actorul kyogen detine rolul de comediant, evident. Intr-o piesa Noh, insa, un actor ai-kyogen – actor kyogen care joaca in timpul pauzei – apare dupa ce shite din Actul 1 a iesit din scena, si spune povestea waki a piesei, in mare detaliu. Intr-o piesa Kyogen, rolul principal este numit shite, iar rolul secund este numit ado.
Instrumentele din Noh si Kyogen
Instruumentele folosite in Noh si Kyogen sunt: un flaut – fue - si trei instrumente de percutie – o toba de umar (ko-tsuzumi), o toba de sold (o-tsuzumi) si o toba normala (taiko). Impreuna sunt numite “datatoarele de ritm“.
Flautul este cunoscut si ca no-kan – flaut de Noh – si este singurul dintre instrumente care poate crea o melodie. Este facut din bambus, are 7 gauri si este partial invelit cu bucati de rattan ca sa il intareasca. Este in special folosit in sectiuni in care shite danseaza.
Toba de umar are partea principala din lemn de cires cu doua capete – din piele de cal intinsa pe o rama de fier – atasate cu ajutorul unei funii de bumbac care este folosita si pentru a controla sunetul. In timpul unei piese, muzicianul sufla des pe capete, pentru ca trebuie pastrata o anumit umiditate, iar capetele nu au voie sa fie uscate.
Toba de sold este versiunea mai mare a tobei de umar, iar capetele sale sunt uscate deasupra unui foc de carbuni chiar inainte de inceperea piesei; cum funia sa este foarte intinsa, scoate un sunet mai profund decat toba de umar.
Toba obisnuita este de asemenea folosita in anumite piese. Corpul sau este din ulm zelkova, iar capetele sale sunt din piele de cal intinsa pe cadre de fier si legate cu o franghie de bumbac. Se canta la ea prin lovirea cu doua bete de lemn hinoki – bachi -. Aceasta toba este des folosita in povesti in care shite este spiritul unei fiinte non-umane, mai ales in Actul 2, dirijand actiunea.
Cum trei dintre cele patru instrumente sunt de percutie, este usor de intrevazut ca principala carateristica a muzicii Noh este ca este construita pe modele ritmice precise. Toti cantaretii la toba pot produce diferite sunete schimband puterea cu care este lovita toba; de asemenea ei scot sunete specifice denumite kake-goe, care ii ajuta sa pastreze ritmul.
Fluier, toba de umar, toba de sold, toba normala, in ordinea precizata:
Orchestra: 
(Image credit)
Va urma: Maine vom discuta despre mastile din Noh si Kyogen.
0 Responses to “Teatrul japonez – Noh si Kyogen Part 3”
Leave a Reply