Celelalte parti ale povestii le gasiti aici.
Astfel Kuranosuke a continuat sa isi induca dusmanul in eroare; iar asociatii sai s-au dus cu totii la Yedo si, folosindu-se de pozitiile lor, au reusit sa obtina acces la casa lui Kotsuke no Suke, s-au familiarizat cu cladirea si cu aranjamentul diferitelor camere si au evaluat caracterele servitorilor lui Kotsuke; au identificat oamenii loiali, dar si lasii. Astfel, Kuranosuke primea rapoarte regulate despre dusmanul sau. Cand in sfarsit a devenit evident ca Kotsuke no Suke lasase jos garda, Kuranosuke s-a bucurat ca ziua razbunarii venise si a fugit in secret din Kyoto, evitand vigilenta spionilor pusi pe urmele sale. Apoi, cei 47 de oameni, definitivandu-si planul, au asteptat momentul potrivit cu multa rabdare.
Era deja mijlocul iernii, iar frigul era intepator. Intr-o noapte, in timp ce ningea abundent , cand toata lumea doarmea, roninii au hotarat ca aceasta este sansa lor. Asa ca si-au impartit banda in doua, si au dat fiecarui om cate un post. Una dintrre bande, condusa de Oishi Kuranosuke, trebuia sa atace poarta din fata, iar cealalta, condusa de fiul sau, Oishi Chikara, trebuia sa atace spatele casei lui Kotsuke no Suke; dar cum Chikara avea doar 16 ani, Yoshida Chiuzayemon a fost numit gardianul sau. Mai mult, s-a hotarat ca bataia unei tobe la ordinul lui Kuranosuke sa fie semnalul pentru atacul simultan; daca cineva il ucidea pe Kotsuke no Suke si ii taia capul, trebuia sa fluiere ca semnal pentru camarazii sai, care trebuiau sa se grabeasca catre locul faptei si sa identifice capul, apoi sa il duca la templul Sengakuji, si sa il ofere mormantului lordului lor mort. Apoi trebuiau sa raporteze fapta lor Guvernului si sa isi astepte sentinta la moarte. Roninii au jurat ca vor face exact cum au planuit. Operatiunea a inceput la miezul noptii, si cei 47 de camarazi, terminand pregatirile pentru atac, au cinat pentru ultima data impreuna, pentru ca in zori stiau ca vor muri. Apoi Oishi Kuranosuke s-a adresat luptatorilor, spunand:
“In noaptea aceasta vom ataca dusmanul in palatul sau; slujitorii sai in mod sigur vor opune rezistenta, si vom fi obligati sa ii omoram. Dar sa omori batrani, femei si copii este un lucru condamnabil; de aceea, va rog sa va abtineti sa omorati vreo persoana fara aparare.” Camarazii sai au fost foarte incantati de acest discurs, si au ramas in asteptarea miezului noptii.
Cand ora a venit, roninii s-au pus in miscare. Vantul batea foarte tare, iar zapada le biciuia fata; dar lor putin le pasa de vant sau zapada in timp ce se grabeau, doritori de razbunare. In sfarsit au ajuns la casa lui Kotsuke no Suke, si s-au impartit in doua grupuri; Chikara, cu 23 de oameni, s-a dus la poarta din spare. Patru oameni, cu ajutorul unor scari de franghie au intrat in curtea interioara; au observat ca toti cei din casa dorm, asa ca au intrat in casa portarului unde dormea garda, si, inainte ca acestia sa isi dea seama ce li se intampla, roninii i-au legat. Garzile infricosate au cerut indurare, iar roninii au acceptat cu o singura conditie: sa li se dea cheile de la poarta. Dar garzile tematoare au spus ca acele chei se afla in casa unuia dintre ofiteri, si ca ei nu puteau sa le obtina. Apoi roninii si-au pierdut rabdarea si cu un ciocan au spart lacatul portii. In acelasi timp Chikara si grupul sau au spart lacatul de la poarta din spate.
Apoi Osihi Kuranosuke a trimis un mesager la casele din jur cu urmatorul mesaj: “Noi, roninii care am fost in serviciul lui Asano Takumi no Kami, vom intra in aceasta noapte in palatul lui Kotsuke no Suke, pentru a ne razbuna stapanul. Cum nu suntem talhari de noapte si nici criminali, nimeni nu va fi ranit in casele din jur. Va rugam sa va vedeti de rutina obisnuita.” Si cum Kotsuke no Suke era urat de vecinii sai, acestia nu si-au unit fortele pentru a-l ajuta. S-a mai luat o masura de precautie: ca sa nu fuga vreunul dintre cei din casa pentru a chema relatiile familiei in ajutor, Kuranosuke a pus 10 dintre oamenii sai inarmati cu arcuri sa pazeasca curtea de pe acoperis. Terminand astfel pregatirile premergatoare, Kuranosuke a batut toba si a dat semnalul pentru atac.
10 dintre slujitorii lui Kotsuke no Suke, auzind zgomot, s-au trezit; si, pregatindu-se de lupta, s-au dus in prima camera pentru a isi apara stapanul. In acest moment roninii, care reusisera sa deschida usa de la prima camera, au intrat peste slujitori. Cele doua grupuri s-au luptat, iar in mijlocul acestei lupte, Chikara, conducandu-si oamenii prin gradina, a intrat in sparele casei; Kotsuke no Suke, ingrozit, s-a refugiat impreuna cu sotia lui si celelalte servitoare intr-un dulap de pe o veranda, in timp ce restul slujitorilor sai, care dormeau in baraca de langa casa, erau gata sa se sacrifice pentru el. Dar roninii care intrasera pe usa din fata si care se luptau cu cei 10 slujitori, au reusit sa castige lupta fara sa isi diminueze numarul; apoi, au inaintat catre spatele casei unde li s-a alaturat grupul lui Chikara.
Va urma
0 Responses to “Povesti japoneze – Cei 47 de ronini Part 3”
Leave a Reply