Restul povestii o gasiti aici.
“Opreste-te o clipa, lordul meu.” a strigat el.
“Da, ce doresti?” a raspuns Kotsuke no Suke. Dar, in timp ce se intorcea, Takumi no Kami si-a scos sabia din teaca si a incercat sa il decapiteze; insa Kotsuke no Suke, fiind protejat de coiful de Curte, a fost doar zgariat si a reusit sa fuga; dar Takumi no Kami, urmarindu-l, a incercat sa il mai injunghie o data si, ratandu-si tinta, si-a infipt sabia intr-un stalp. In acel moment un ofiter pe nume Kajikawa Yosobei l-a imobilizat pe nobilul furios si a oferit timp lui Kotsuke no Suke sa scape.
Takumi no Kami a fost arestat si dezarmat, apoi inchis intr-un apartament din palat pentru a fi judecat. Un consiliu a fost tinut si prizonierul a fost dat spre paza unui daymio numit Tamura Ukiyo no Daibu, care l-a tinut sub stricta observatie chiar acasa la el, spre marea tristete a sotiei si secretarilor lui; si cand deliberarile juriului s-au incheiat s-a decis ca, dat fiind faptul ca a atacat un om in incinta palatului, Takumi no Kami trebuie sa isi faca hara-kiri – adica sa se sinucida prin scoaterea intestinelor. S-a mai decis ca bunurile sale sa fie confiscate, iar familia sa ruinata. Asa era legea. Si astfel Takumi no Kami si-a facut hara-kiri, castelul sau din Ako i-a fost confiscat, iar slujitorii sai au devenit ronini, unii dintre ei s-au angajat la alti daymio, iar altii au devenit negustori.
Printre acesti slujitori era si consilierul sau principal, Oishi Kuranosuke, care, cu alti 46 de slujitori loiali, a format o liga ce avea sa razbune moartea stapanului lor omorandu-l pe Kotsuke no Suke. Acest Oishi Kuranosuke nu era in castelul Ako in momentul tragediei care nu ar fi avut loc daca ar fi fost alaturi de printul sau; pentru ca, fiind un om intelept, nu ar fi pierdut ocazia sa il imbuneze pe Kotsuke no Suke trimitandu-i daruri; consilierul care l-a servit pe Takumi no Kami la Yedo era un pampalau care si-a neglijat datoria si astfel a cauzat moartea stapanului sau si a dus la ruina casei sale.
Si astfel Oishi Kuranosuke si cei 46 de ronini au inceput sa faureasca planul de razbunare impotriva lui Kotsuke no Suke; dar Kotsuke no Suke era atat de bine pazit de un grup de luptatori oferiti de catre daymio-ul Uyesugi Sama, a carui fata era sotia lui, incat cei 47 si-au dat seama ca singurul mod in care si-ar fi putut atinge scopul era sa il faca pe dusman sa isi lase jos garda. Astfel, ei s-au separat si s-au deghizat, unii in tamplari, altii in mestesugari, iar altii in negustori; conducatorul lor, Kuranosuke, s-a dus la Kyoto si a contruit o casa in cartierul numit Yamashina, dupa care a inceput sa frecventeze locuri cu reputatie proasta, si a cedat betiei si destrabalarii, ca si cum gandul nu ii statea deloc la razbunare. Kotsuke no Suke, intre timp, suspectand ca fostii vasali ai lui Takumi no Kami vor vrea sa il ucida, a trimis spioni la Kyoto pentru a monitoriza tot ceea ce facea Kuranosuke. Acesta insa, hotarat sa instituie dusmanului o falsa stare de siguranta, a continuat sa duca o viata lipsita de griji, inconjurat de prostituate si betivi. Intr-o zi, cand se intorcea acasa beat, a cazut in strada si a adormit, si a fost de rasul tuturor trecatorilor. S-a intamplat ca un barbat pe nume Satsuma sa il vada si sa spuna: “Nu este acesta Oishi Kuranosuke, care a fost consilierul lui Asano Takumi no Kami, si care, neavand indrazneala sa isi razbune stapanul, s-a abandonat femeilor si vinului? Uitati-va cum zace beat in mijlocul strazii! Bestie lipsita de loialitate! Prostule! Nu meriti denumirea de samurai!”
Spunand acestea, s-a aplecat peste Kuranosuke si l-a scuipat; Kotsuke no Suke, auzind acestea de la spionii sai, s-a simtit foarte usurat si in siguranta.
Intr-o zi sotia lui Kuranosuke, care era foarte deprimata vazand viata pe care o duce sotul ei, s-a dus la el si i-a spus: “Lordul meu, mi-ai spus la inceput ca destrabalarea ta este doar un siretlic ca sa il faci pe dusmanul tau sa lase garda jos. Dar aceasta a mers prea departe. Te rog si te implor sa iti moderezi comportamentul.”
“Nu ma mai deranja”, a raspuns Kuranosuke, “nu vreau sa iti ascult pisalogeala. Daca modul meu de viata te nemultumeste, voi divorta de tine, si vei putea sa faci orice doresti; iar eu imi voi cumpara o fata tanara si frumoasa de la una dintre casele publice, si ma voi insura cu ea doar de placere. Mi-e greata sa tot vad o femeie batrana ca tine in casa, asa ca poti sa pleci – cu cat mai repede, cu atat mai bine.”
Spunand acestea, sotia sa, ingrozita, a cerut iertare si mila.
“O, lordul meu, te rog retrage-ti acele cuvinte grele! Ti-am fost loiala timp de 20 de ani, ti-am facut trei copii; in timp de boala si de tristete ti-am fost alaturi; nu poti sa fii atat de crud si sa ma arunci in strada acum. Ai mila!”
“Inceteaza plansetul. M-am hotarat, iar tu trebuie sa pleci; si cum copiii ma incurca, i-ai si pe ei cu tine.”
Cand a auzit aceste vorbe, in disperarea care a curpins-o, l-a cautat pe cel mai mare fiu al ei, Oishi Chikara, si l-a implorat sa cea iertare in numele ei, si sa se roage ca ea sa fie reacceptata. Dar nimic nu l-ar fi clintit pe Kuranosuke din scopul sau, asa ca sotia sa a fost alungata cu cei doi copii mai mici. Dar Oishi Chikara a ramas alaturi de tatal sau.
Spionii au comunicat aceasta imediat lui Kotsuke no Suke. Cand acesta a auzit cum Kuranosuke dupa ce si-a alungat nevasta si-a luat o concubina, a inceput sa se intrebe daca are vreun motiv de ingrijorare. Asa ca, treptat, a inceput sa ii tina pe posibilii dusmani mai putin sub control, si a trimis inapoi jumatate din garda ce ii fusese trimisa de catre socrul sau, Uyesugi Sama. Nici prin minte nu ii trecea cum cade in capcana intinsa de Kuranosuke, care, in zelul sau, a renuntat chiar si la nevasta si copiii sai. Un om admirabil si de-a dreptul loial!
Va urma
Cateva ilustratii din cartea originala:
0 Responses to “Povesti japoneze – Cei 47 de ronini Part 2”
Leave a Reply