Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.
Este acum stiut ca naufragiul a avut loc in primul secol inainte de Hristos. Primul fragment examinat de Stals a fost una dintre placutele ruginite si incriptionate care fac parte din mecanismul Antichytera. Stals a observat imediat ca inscriptia era antica. In opinia epigrafului Benjamin Dean Meritt, formele literelor sunt acelea din primul secol inainte de Hristos si nu pot fi mai vechi de 100 i.Hr., dar nici mai noi de era lui Hristos. Stabilirea vechimii este sustinuta si de continutul inscriptiilor. Cuvintele folosite si intelesul lor astronomic sunt specifice acestei perioade. De exemplu, cea mai mare si completa parte a unui inscriptii este o parapegma -- un calendar astronomic -- similar celui scris de Geminus, care se crede ca a trait in Rodos in 77 i.Hr. Putem deci sa fim aproape siguri ca mecanismul nu a ajuns cumva in epava intr-o era mai tarzie. Mai mult, nu putea sa fi fost prea vechi cand a fost luat la bordul navei ca marfa sau prada.
Imediat ce au fost descoperite, fragmentele au fost examinate de fiecare arheolog care s-a aratat interesat; astfel a inceput lungul si greul proces de identificare a mecanismului si de determinare a functiei sale. Unele lucruri au fost clare de la inceput. Importanta unica a acestui obiect era evidenta, iar mecanismul era uimitor de complex. Dupa inscriptii si cadrane mecanismul a fost identificat ca fiind un dispozitiv astronomic. Prima teorie a fost ca se putea sa fie un instrument de navigatie -- poate un astrolab. Unii au crezut ca era un fel de mic planetariu de felul celor care se spune ca au fost facute de Arhimede. Din pacate, fragmentele au fost recuperate cu un strat gros de calciu si rugina. Acesta ascundea atat de multe detalii incat nimenea nu putea fi sigur de originea si constructia obiectului. Nu se putea face nimic in afara de a astepta ca tehnicienii muzeului sa isi termine munca migaloasa pentru a indeparta acest strat. Intre timp, cativa carturari au publicat rapoarte cu toate informatiile obtinute pana atunci, si prin eforturile lor unite adevarata “fata” a mecanismului a inceput sa iasa la suprafata.
Acum un consortiu international de cercetatori au efectuat analizate sofisticate asupra fragmentelor mecanismului folosind raze X si unelte care folosesc lumina pentru a scoate la iveala adevarata complexitate a acestui angrenaj uimitor.
Au concluzionat ca masinaria putea prezice eclipse, dar putea si reproduce o neregularitate in orbita lunii. Mai mult, putea sa reproduca miscarile planetelor, desi rotitele zimtate necesare nu au fost gasite. De asemenea ei au confirmat o ipoteza anterioara conform careia obiectul tinea numaratoarea anumitor cicluri lunare. “Nu stim pentru ce se folosea, dar credem ca stim ce facea” afirma astronomul Mike Edmunds de la Universitatea Cardiff din Wales.
Cautand sa demonstreze si sa experimenteze cu anumite teorii recente despre functionalitatea mecanismului din Antikythera, Edmund si colegii sai au colaborat cu Fundatia Culturala a Bancii Nationale a Greciei, cu Laboratoarele Hewlett-Packard si cu alte institutii pentru a scana fragmentele folosind doua noi metode. Pentru a studia detaliile fine ale mecanismului, acestia au facut mai multe imagin digitale, fiecare cu cu luminozitatea din alt unghi, care au rezultat practic intr-o versiune 3D a masinariei. Imagini interactive gasiti aici -- aveti nevoie de Java si de putin rabdare sa se incarce toate appleturile -- si o imagine rotativa a fragmentului principal aici. De asemenea au testat materialul de sub coroziune folosind un sistem de tomografie modificat. Aveti videoclipul aici.
“Am dublat cel putin partea din inscriptie care era cunoscuta” spune Edmunds, al carui grup si-a publicat descoperirile in revista numarul 30 din noiembrie “Nature” -- nu pot sa va ofer linkul din cauza ca articolul nu se poate obtine decat platind
. Cuvantul “stationar” se pare ca apare de mai multe ori, referindu-se probabil la miscarea planetara, care pare sa se opreasca in anumite momente din cauza miscarii orbitale relative a Pamantului, speculeaza grupul. Cercetatorii spun ca marcajele plaseaza masinaria intre 150 si 100 i.Hr.
Cele doua cadrane din spatele mecanismului par a reprezenta eclipse si un calendar solar-lunar. Ciclul metonic este bazat pe echivalenta a 235 de luni lunare cu 19 ani solari. Grupul a gasit 34 de semne regulate pe un fragment al angrenajului. Ei estimeaza ca intreaga piesa ar fi avut 235 de divizii insirate intr-o spirala de 5 inele concentrice. Pe masura ce bratul ce arata luna lunara se rotea, un alt brat similar capului de inregistrare al unui recorder aluneca de-a lungul spiralei pentru a alege luna corecta. De notat este ca o inscriptie de pe un fragment de lemn inseamna “spirala cu 235 de diviziuni”. O pereche aditionala de roti zimtate se pare ca erau responsabile pentru o mica variatie in miscarea lunii pe cer.
Un documentar despre mecanismul din Antikythera. Foarte interesant si bine realizat:


0 Responses to “Mecanismul din Antikythera Part 2”
Leave a Reply