Vom incepe sa vorbim despre ceea ce se crede a fi stramosul tehnologiei moderne. Am destul de multa informatie despre acest subiect, deci pregatiti-va de lectura. 
Printre comorile Muzeului National Arhaeologic Grec din Atena se afla fragmentele celui mai complex obiect stiintific datand din Antichitate. Ruginind si macinandu-se dupa 2000 de ani sub mare, cadranele, angrenajele si placile inscrise prezinta istoricilor o problema foarte interesanta. Din cauza acestui mecanism se pare ca va trebui sa ne revizuim multe dintre presupunerile facute in legatura cu stiinta greaca. Studiindu-l se pot afla indicii vitale privind adevaratele origini ale tehnologiei avansate a grecilor care a parut atat de neobisnuita civilizatiilor moderne.
Din fragmente se poate reconstrui destul de precis obiectul initial. Era un fel de cutie cu cadrane pe exterior si cu un foarte complex sistem de roti dintate montate inauntru. S-ar putea spune ca semana cu un ceas foarte complex din secolul XVIII. Usite atasate la cutie protejau cadranele, si pe toate suprafetele cutiei, usitelor si cadranelor erau inscriptii grecesti care descriau modul de operare si constructia instrumentului. Cel putin 20 de roti dintate din mecanism au fost pastrate, incluzand un angrenaj foarte extravagant montat pe o platforma care se invartea si care parea sa fie un fel de angrenaj diferential sau epiciclic.
Nu s-a mai gasit nimic asemanator acestui instrument, nici macar din vreun text antic stiintific sau din vreo aluzie literara. Dimpotriva, din tot ceea ce cunoastem despre stiinta si tehnologia elena se presupune ca acest instrument nu ar trebui sa existe. Unii istoricii au sugerat ca grecii nu erau interesati in a experimenta din cauza unei “lehamite” – probabil indusa de existenta institutiei sclaviei – catre munca manuala. Pe de alta parte este de mult recunoscut si acceptat faptul ca in matematici abstracte si in astronomie matematica nu erau incepatori, ci oameni de stiinta care atinsesera un inalt grad de sofisticare. Multe dintre instrumentele stiintifice grecesti cunoscute noua din descrieri scrise arata multe ingeniozitate matematica, dar in toate cazurile reprezentarea mecanica a instrumentului pare destul de simplista. Rotile dintate erau in mod sigur cunoscute grecilor, dar erau folosite doar in aplicatii simple. Ei foloseau perechi de roti dintate penttru a schimba viteza angulara, sau pentru a aplica putere printr-un unghi drept, cum ar fi in moara de apa.
Chiar si cele mai complexe instrumente mecanice descrise de scriitori antici Heron din Alexandria si Vitruvius contineau doar un agrenaj simplist. De exemplu, taximetrul folosit de greci pentru a masura distantele calatorite cu o caruta folosea doar perechi de roti zimtate (sau roti si legaturi). Se poate spune ca daca grecii stiau principiile alcatuirii unui angrenaj, atunci nu aveau de ce sa intampine dificultati dacca voiau sa construiasca un mecaniism epiciclic. Acum stim din fragmentele de la Muzeul National ca grecii intr-adevar faceau astfel de mecanisme, dar aceasta revelatie este atat de neasteptata incat unii carturari au crezut la inceput ca fragmentele trebuie sa apartina unui instrument modern.
Putem sa fim deci intr-adevar siguri ca acest instrument este antic? Daca este antic, atunci care ii este scopul? Ce ne poate spune despre lumea antica si despre evoluta stiintei moderne? Pentru a verifica datarea fragmentelor trebuie sa discutam mai intai despre descoperirea lor, adica despre arheologia la adancime mare. Chiar inainte de Paste in 1900 un grup de Scafandri dodecanezi care culegeau bureti au fost obligati de furtuna sa ancoreze langa mica insula sudica greaca Antikythera. Acolo, la o adancime de aproape 70 de metri au gasit epava unei corabii antice. Cu ajutorul arheologilor greci epava a fost explorata, cateva statuete de bronz si marmura, precum si alte obiecte, au fost recuperae. Dar dificultatile scufandarii in adancime erau imense in, in septembrie 1901, “Excavarea” a fost abandonata. Opt luni mai tarziu Valerios Stals, un arheolog de la Muzeul National, examina niste bucati de bronz calcifiat si ruginit care fusesera puse deoparte ca posibile bucati dintr-o statuie distrusa. Dintr-o data a recunoscut printre ele fragmentele unui mecanism.
Mecanismul reconstruit:
Va urma
Urmatoarele articole din serie se gasesc aici.
0 Responses to “Mecanismul din Antikythera Part 1”
Leave a Reply