Si continuand cu lucrurile bune despre Canada, sa va povestesc niste gesturi micute, dar care fac diferenta. 
Stiti cum atunci cand faceti cumparaturile la supermarket se trezeste cate cineva sa stea fix in mijlocul culoarului cu tot cu acel carut imens de supermarket? O da, toti o facem, voluntar sau nu. Si atunci tu, om cu bun simt, ii spui respectivei persoane “Ma scuzati?”. In Romania eu primeam in marea lor majoritate mai multe tipuri de reactie – negativa, bineinteles -: persoana se face ca nu te aude, persoana isi trage scarbita carutul mai aproape lasandu-ti minim de loc pe unde sa treci sau persoana se uita la tine, te ignora cateva secunde si apoi cu o incetineala uimitoare se da din “calea fericirii tale”. Rar am intalnit persoane care sa reactioneze prompt. Ei, pai aici de multe ori nu apuci sa spui “Excuse me?” ca deja canadianul a simtit ca e o persoana langa el, isi ia cosul, se da cuminte din calea ta. Daca ajungi sa spui “Excuse me?” raspunsul invariabil este “I’m sorry” si omul se da imediat din fata ta. Pai cum, canadienii “astia” isi cer scuze ca s-au nimerit sa fie in calea ta? Bineinteles, daca spui “Excuse me?” si se executa scarbit inseamna ca e roman sau italian. Invariabil.
La universitatea unde studiez eu holurile sunt super-aglomerate in pauze. Tin minte ca intr-o zi a dat un tip peste mine. Apoi saracul a devenit atat de panicat, s-a scuzat, m-a intrebat daca m-am lovit, daca sunt bine. De mai multe ori. Pai in Romania dadeau peste mine in aglomeratia tot felul de “giganti” de astia de 1.80 (eu abia avand cam 1.60, cu indulgenta), dar nu se sinchisea nici unul nici sa se uite in urma. Cool, huh?
Alta povestioara din seria bunul simt: Astazi am fost la supermarket dupa paine si alte prostioare. Tipa de la casa mi-a dat o bancnota jerpelita rau de tot. Mi-am facut curaj si m-am dus la un magazin din incinta supermarketului sa cer sa imi schimbe bancnota respectiva. Eram patita in Romania cand aveam o bancnota de 500 de mii (atunci nu erau RONi) jerpelita primita de la un magazin si m-am dus la acelasi magazin, aceeasi vanzatoare, sa o schimb, care m-a trimis la banca prompt ca ea “nu accepta donle bani de astia jupuiti”. De acolo am mai incercat pe la alte magazine si nimeni nu a vrut sa o schimbe. Am scapat de ea cand am cumparat ceva mai scumput si am bagat-o la mijloc, intre alte bancnote. Revenind la Canada, m-am dus cu bancnota, i-am zis ca vreau sa mi-o schimbe, mi-a spus “Sure” si a scos o bancnota nou-nouta fara alte comentarii. Si cea pe care o dadusem eu era aproape rupta de tot in doua, si avea si alte gauri. Am ramas cu gura cascata.
Eu urmaresc un serial, “House M. D.” – voi avea in curand si un articol despre el 
-. La un moment dat a venit un pacient pe care nu reuseau sa il diagnosticheze. Prietena tipului era americanca. L-au intepat doctorii pe toate partile, i-au dat medicamente care il faceau sa se simta rau, tipul era foarte calm, gasea explicatii pentru toate, prietena americanca facea scandal doctorilor. La un moment se opreste doctorul din vorbit si spune “Hey is he Canadian? Did you check his records?”.
Concluzia e ca politetea e unul dintre punctele forte ale canadienilor, ceva ce face viata in societate placuta. Ei cred ca au realizat deja ca daca esti politicos nu te costa nimic, dar iti poate aduce multe. Oare noi, romanii, de ce nu realizam asta? De altfel spunem despre noi ca suntem un popor primitor, dar prin ochii strainilor…si a unora dintre noi…nu suntem. Doar ne place sa credem asta. Poate am fost o data.
0 Responses to “Bunul simt – noi vs ei, canadienii”
Leave a Reply