Articolele din aceasta serie le gasiti aici. Vorbim despre teatrul kabuki, cea mai populara forma de teatru traditional japonez.

Repertoriul

Exista aproximativ 300 de piese in teatrul kabuki traditional. Acestora li se adauga constant piese care nu sunt in traditia kabuki. Inainte, aceste piese erau scrise doar de scenaristii teatrelor kabuki.

Exista un grup de piese in repertoriu denumite shosa-goto, sau drama muzicala, care sunt in marea lor majoritate dans. In drama muzicala, actorii danseaza acompaniati de voce si intrumente. Multe piese spun o poveste completa, in timp ce unele sunt doar fragmente. Multe isi au originea in drama noh si in piesele kyogen. Kanjincho, Musume Dojoji (Fecioara templului Dojoji), Migawari Zazen (Loctiitorul) si Takatsuki (Dansul sabotilor) sunt exemple de drame muzicale.

Restul pieselor kabuki pot fi impartite in doua categorii in functie de tema si de personajele dramatice.

I) Drama istorica (jidai-mono)

Aceste piese infatiseaza fapte istorice sau marturii dramatizate a diferiti luptatori si nobili. Multe dintre ele sunt tragedii foarte apasatoare inveselite doar de momente de comedie foarte scurte. Multe texte provin din piese cu marionete si de multe ori cer eroului principal sa faca cele mai mari sacrificii posibile. De exemplu, Chishingura, una dintre cele mai apreciate adaptari kabuki ale unei piese bunraku, spune faimoasa poveste a celor 47 de cavaleri fara lord. Acesti oameni au razbunat sinuciderea stapanului lor dupa multi ani de asteptare rabdatoare si de planuri si pentru aceasta fapta au fost de asemenea nevoiti sa se sinucida (Codul Onoarei).

2) Drama domestica (sewa-mono)

Aceste piese infatiseaza invariabil viata plebei. Centrul atentiei este omul simplu. Kagotsurube (Curtezana) si Tsubosaka-Dera (Miracol la Tsubosaka) sunt exemplele reprezentative pentru acest tip de piese. Drama domestica este in esenta o poveste realista. Insa nu este ceva neobisnuit pentru aceste piese sa aiba actori si punere in scena nerealiste, cu accentul pus pe aspecte superficiale cum ar fi elocutiunea si culorile splendide in loc sa fie pus pe elemente interne cum ar fi consistenta logica a povestii.

In functie de origine, piesele kabuki pot fi clasificate in urmatoarele 3 grupe:

I) Piese adaptate din drame noh si kyogen;

Un numar substantial de piese muzicale comice sunt adaptate din kyogen, cum ar fi Migawari Zazen, Piesele muzicale mai serioase, cum sunt Kanjincho sau Musume Dojoji, sunt adaptate din piese obisnuite noh. Acestea sunt caracterizate de gratie si demnitate excesive, reflectand originile lor nobile. Punerea in scena a multora dintre aceste piese a fost preluata direct din teatrul noh. Scena are doar un fundal care infatiseaza un pin batran, si doua ecrane laterale cu paduri de bambus.

2) Piese adaptate din teatrul de papusi;

In aceste piese textul este aproape identic cu textul piesei copiate. Sunt inca jucate intr-un stil original, apartinand teatrului de papusi. Un cantaret si acompaniamentul sau stau in dreapta scenei pe o dais, ca si in teatrul de papusi. Dar versurile propriu-zise sunt spuse de actori, iar pasajele narative si descriptive sunt lasate cantaretului. In teatrul de papusi, intregul text este cantat si recitat de cantaret. Printre piesele reprezentative pentru acest grup se numara Chusingura si Tsubosaka-Dera.

3) Piese scrise special pt kabuki

In acest grup sunt incluse un numar considerabil de lucrari dramatice excelente, cum ar fi Kagotsurube.

Am gasit pe youtube o serie de filme foarte interesante. Prezinta un dans, o piesa adaptate dupa un teatru de papusi – cred -. Principalul avantaj al acestor filme este faptul ca sunt comentate in engleza, si putem sa intelegem si noi. Fascinant . Tipa se misca absolut superb.

Partea 1: aici.

Pentru cei interesati, partea a2a aici si partea a3a aici.

Va urma:

• elemente estetice;
• actori.
  

Articole asemanatoare:

• Teatrul japonez – Kabuki Part 4
• Teatrul japonez – Kabuki Part 3
• Teatrul japonez – Bunraku Part 2
• Teatrul japonez – Bunraku Part 1