Toate articolele din aceasta serie le gasiti aici. Nu o sa mai intru mult in detalii referitoare la acest manuscris din cauza ca sunt destul de tehnice si necesita cunostinte de lingvistica si istorie. Nu uitati ca in articolul anterior gasiti toate foliile manuscrisului la rezolutie foarte mare, daca sunteti curiosi.
Deci astazi vom vorbi – cam lung va fi discursul, ce-i drept 
– despre solutii propuse pentru traducerea manuscrisului. Majoritatea ideilor vin din carti scrise de unii dintre cei despre care vom discuta si care au reluat metodele predecesorilor lor.
Inceputurile
Wilfrid Voynich, fiind convins ca manuscrisul este un document istoric important, voia sa il descifreze. Astfel, el a oferit fotocopii mai multor experti in cercetare medievala.
Kahn spune ca acestia au fost: paleograful H. Omont de la Bibleoteca Nationala a Parisului, profesorul A.G.Little, o autoritate in Bacon, o autoritate a Harvard-ului in ceea ce priveste anatomia, George Fabyan de la Laboratoarele Riverbank, vice-presedintele Societatii Regale Astronomice din Londra, si chiar Dom Aidan, Cardinal Gascon, prefectul Arhivelor Vaticanului.
Newbold si Manly
In 1919, unele dintre reproducerile dupa manuscris au ajuns la William Romaine Newbold, profesor de filozofie la Universitatea din Pennsylvania. El s-a apucat de lucru si a decis ca manuscrisul este bazat pe un cifru foarte complicat, implicand anagrame ale literelor. A prezentat solutii text a diferitelor pagini ale manuscrisului, sugerand ca a fost scris de Roger Bacon, si ca Bacon a inventat si a folosit telescopul si microscopul. A prezentat aceste rezultate in aprilie 1921, impreuna cu prezentarea lui Wilfrid Voynich despre istoria manuscrisului si o prezentare despre validitatea afirmatiilor lui Newbold facuta de profesorul de medicina C. E. McClung.
In 1926 Newbold a murit si cartea pe care planuia sa o scrie a fost publicata post-mortem de prietenul sau Roland Grubb Kent in 1928. Rezultatele sale au fost sustinute de oameni importanti ca Etienne Gilson si Raoul Carton.
Printre altele, Newbold a identificat o pagina a manuscrisului ca fiind o ilustrare a marii nebule Andromeda. Ilustratia arata o structurala spiralata clasica si textul descifrat include cuvinte care se refera la o spirala din cer. Problema este ca structura spiralata a acestei nebunle poate fi deslusita doar cu telescoape moderne (care abia aparusera in zilele lui Newbold).
In 1931 John Manly a scris un eseu critic despre teoria lui Newbold, dezvaluindu-i principalele puncte slabe. Newbold nu a folosit litere ale manuscrisului, ci iregularitatile marginilor literelor observate sub lupa, pe care le-a convertit in litere. Arbitralitatea solutiei bazate pe anagramare a fost insa cea mai importanta obiectie adusa lui Newbold. Reputatia lui Newbold si tuturor celor care ii acordasera sustinerea a avut de suferit si astfel toti cercetorii au inceput sa fuga de acest manuscris.
Universitatea Catolica din America
In 1931, doamna Voynich a adus o fotocopie a manuscrisului profesorului H. Hyvernat de la Universitatea Catolica. Hyvernat era un binecunoscut expert in limbi din Asia Mica. In 1910, a descoperit o colectie majora a Manuscriselor Copte, si de atunci s-a angajat intr-un efort de a tine toata colectia unita, in loc sa fie imprastiata prin diferite librarii din intreaga lume. Libraria Pierpont Morgan din New York a dorit achizitionarea intregii colectii, si este de mentionat ca si Wilfrid Voynich interactiona cu aceasta librarie si ca a corespondat cu Hyvernat pe subiectul altor manuscrise.
Intorcandu-ne la manuscrisul Voynich, atat Hyvernat, cat si asistentul sau, fratele Theodore Petersen, au fost imediat atrasi de problema reprezentata de manuscris. Profesorul Hyvernat era insa prea ocupat si prea bolnav pentru a putea petrece prea mult timp studiindu-l. Petersen insa nu era.
Theodore C. Petersen
Petersen si-a inceput studiul facand o copie de mana dupa manuscris, folosind originalul pastrat intr-un seif in New York doar pentru pasajele grele. L-a terminat in 1944. Fiecare pagina a acestei transcrieri include comentarii despre ce ar putea reprezenta. De asemenea indica secventele ciudate de litere si subliniaza cuvinte frecvente. A inclus multe tentative de a identifica plantele diin sectiunea herbala, folosind material de la Holm si O’Neill.
A lucrat la manuscris pana la moartea sa, dar in afara de multitudinea de notite de pe transcrierea sa de mana, nici o teorie sau concluzie nu s-a pastrat. La moartea sa, materialul a fost dat lui Friedman si un inventar a fost facut de Tiltman.
Cam atat deocamdata. Voi continua maine cu niste teorii contemporane si voi sari peste cateva rezultate nesemnificative. Asta e MARELE meu defect:cand scriu despre ceva ce imi place totul mi se pare important si uit sa mai si inchei.
Va urma
0 Responses to “Manuscrisul Voynich Part 3”
Leave a Reply