In primele zile dupa stabilirea in Calgary, cand nu ma dezmeticisem inca si nu stiam nici in ce parte e nordul, stateam la o sueta cu prietenii romani si am ajuns – inevitabil – la bancuri. Dupe ce am ras cat am ras, cineva mi-a zis: “Ia uite, a trebuit sa vii tu din Romania ca sa mai spunem iar bancuri.”
Pe moment nu am inteles ce a vrut sa spuna, dar in curand mi-a devenit clar. Aici totul trebuie sa fie politically correct. Adica nu trebuie sa pomenesti despre defectele altcuiva sau despre o trasatura care il distinge, pentru ca ii ranesti sentimetele. Sau il faci sa se simta prost. Sau – cel mai important – ii dai motiv sa te dea in judecata. Si nimeni nu vrea sa plateasca jumatate de milion de dolari pentru “luxul” de a-i spune unui schiop “schiop”.
In acest context este evident ca nu poti spune bancuri cu arabi, nici cu evrei, nici cu negri, nici cu avocati, nici cu politicieni, nici cu Bula, nici cu nazisti, nici cu rednecks (tarani bronzati pe ceafa), nici cu Alinuta… pe scurt, orice banc jigneste sau nefericeste pe cineva.
E tragic sa fii roman si sa nu poti spune bancuri atunci cand te afli intr-un grup, stiut fiind faptul ca umorul a fost unul din elementele caracteristice poporului nostru, care ne-a ajutat sa trecem peste cele mai grele momente din istorie.
Din fericire pentru mine, firma la care lucrez este foarte deschisa si colegii mei sunt originari de pe toate continentele: Mexic, Tanzania, Ucraina, Romania, Pakistan, SriLanka, Italia, Olanda, China si, desigur, Canada. Provenind din alte culturi, ne putem permite sa spunem liber bancuri si sa radem unii de altii.
0 Responses to “Political correctness”
Leave a Reply