Am terminat povestea ciudata a craniilor de cristal si incepem alta mai lumeasca si mai aproape de sufletul meu, pentru ca include doua dintre lucrurile care imi plac cel mai mult: cartile si alchemia.
Este vorba despre manuscrisul Voynich. Nu stiu daca ati auzit de el, nu este foarte cunoscut publicului larg – asta probabil si pentru ca NU poate fi citit 
-, dar voi incerca sa adun cat mai multe date si detalii relevante despre el.
Manuscrisul Voynich este considerat “cel mai misterios manuscris al lumii”. Nici pana in zilele noastre artefactul medieval nu a putut fi tradus. Este ori o “teapa” extrem de ingenioasa ori un cifru imposibil de spart.
Manuscriul este denumit dupa descoperitorul sau, colectionarul si vanzatorul de carti american Wilfrid M. Voynich. El l-a descoperit in 1912, printre niste manuscrise vechi pastrate in vila Mondragone din Frascati, in apropierea Romei. Vila fusese transformata intr-un colegiu iezuit (inchis in 1953).
In functie de caligrafie, desene, hartia si pigmentii folositi, Wilfrid Voynich a estimat ca manuscrisul a fost creat la sfarsitul secolului al XIII-lea. Manuscrisul este mic, aproximativ 18 cm pe 25 cm, dar destul de gros, avand aproape 235 pagini. Este scris intr-un alfabet necunoscut despre care nu exista nici un detaliu in lume. Este ilustrat din plin cu desene ciudate si colorate:
- plante neidentificate;
- ceea ce par a fi retete bazate pe diferite ierburi;
- mici femei dezbracate zbatandu-se in bai conectate intre ele de tevi complicate care par a semana mai mult a parti anatomice;
- harti si tabele ciudate care par a contine obiecte astronomice vazute prin telescop, dar si celule vii vazute prin microscop;
- tabele in care se observa un calendar cu semne zodiacale ciudate, populat de oameni minusculi ce par a sta in cosuri de gunoi .
Nimeni nu stie de fapt originile manuscrisului. Expertii sunt de parere ca este european si ca a fost scris intre secolele al XV-lea si al XVII-lea.
S-a aflat dintr-o bucatica de hartie care a fost odata atasata manuscrisului Voynich si care acum este pastrata in libraria Beinecke, ca acest manuscris a facut o data parte din libraria privata a lui Pierre Beckx S.J., al 22-lea general al Societatii lui Iisus.
Nu exista nici un alt exemplu al limbii in care a fost scris manualul. Este o limba alfabetica, dar alfabetul sau se pare ca are intre 19 si 28 de litere, nici una nefiind asemanatoare vreunui sistem de litere european. Textul nu pare sa aiba corecturi. Exista dovezi ca ar fi scris in doua limbi diferite (chestiune investigata de Currier si D’Imperia) si ca a fost redactat de mai multi scribi, indicand o schema de codare ambigua.
Se pare ca Voynich dorea sa fie descifrat acest manuscris si a oferit copii unui numar de experti. Insa in ciuda eforturilor multor criptologi si carturari renumiti, cartea ramane necitita. Exista cateva afirmatii cum ca ar fi fost tradus, dar nici una dintre aceste afirmatii nu s-a putut verifica.
Va urma: Cateva rezultate obtinute in urma analizei manuscrisului si diferite solutii propuse de-a lungul timpului pentru a descifra manuscrisul.
Articolele din aceasta serie le gasiti aici.
In continuare, atasez cateva poze cu acest frumos manuscris…click pentru a le mari.
0 Responses to “Manuscrisul Voynich Part 1”
Leave a Reply